mai important decat „unde te duci” este „cu cine te insotesti”…

Un maestru zen isi facea drumul saptamanal catre targ. Situat peste cateva dealuri si vai, calea pana acolo strabatea o zona de padure cu specii de vegetatie deosebita. Majoritatea ei, formata din copaci si arbusti, avea fructe bogate si hranitoare, iar plantele rare ce cresteau in padure, pe rape si in poienile ce se deschideau cand copacii se rarefiau, erau folosite de calugari ca leacuri pentru prepararea de tonice si diverse potiuni.

Cautand alene, adunand cu grija valoroasele specii de plante medicinale, calugarul gasi, atunci cand smulse radacina unei plante, o piatra pretioasa. O culese cu grija si o inalta catre soare pentru a o evalua. Fu multumit si incantat gandindu-se la proviziile ce vor putea fi cumparate pentru satisfacerea nevoilor intregii comunitati de calugari ce locuiau la manastirea pastorita.

Chiar atunci, un grup de calatori se apropie de calugar. Era o familie numeroasa incarcata cu bagaje, ce se muta in alta localitate, obligata fiind sa o ia de la capat. Casa si pamanturile acoperite de ape le-au fost distruse, pierzand si intreaga lor agoniseala.

Dupa politeturile de intampinare atat de firesti locurilor, purcesera impreuna pe cale inspre targ. Barbatii, femeile si copiii purtau un adanc respect hainei de calugar. Unul dintre barbati ii povesti calugarului intamplarile neplacute ce-i obligase sa porneasca la drum.

Calugarul tocmai se pregatea sa le propuna gazduire la manastire, cand, barbatul, ce nu-si putuse scoate din minte piatra pretioasa sclipind in soare, ii propuse sa le-o dea lor, ca tare le-ar mai fi de folos in situatia in care se gaseau. Si-ar putea cumpara o noua locuinta si pamantul pe care sa-l munceasca.

Fara sa stea pe ganduri, maestrul zen, scoase piatra pretioasa si le-o dadu. Oamenii bucurosi, o luara si cu multumiri repetate si aplecari interminabile, se despartira de calugar, apucand pe alt drumeag. Calugarul isi continua drumul fara nicio remuscare, dramuindu-si cu grija efortul pentru a cara plantele culese ce urmau a fi vandute la targ, in schimbul lor urmand a primi proviziile necesare comunitatii manastirii.

Pe drumul de intoarcere, multumit de achizitiile facute din vanzarea plantelor, se opri sa mai culeaga alte fructe si plante pentru cei din manastire. In timp ce culegea, fu surprins sa vada acelasi alai de care se despartise la dus. Intrega familie era aplecata pana la pamant si il astepta in tacere. Acelasi barbat, dupa alte plecaciuni si multumiri, se apropie de calugar si cu mainile impreunate si capul plecat, intinse catre el tinand cu varful degetelor piatra pretioasa.

Mestrul zen le spuse ca era a lor. Barbatul insa a insistat sa o primeasca inapoi, explicandu-i ca au stat la sfat si ca ei considera propunerea de gazduire a familiei la manastire mult mai valoroasa. De asemenea, l-au rugat sa-i invete si pe ei acel aspect al fiintei acestuia ce l-a facut sa le ofere piatra pretioasa fara nici cea mai mica ezitare.

Au inteles ca timpul petrecut in apropierea acestui maestru i-ar scuti de a mai intampina cu greutate dezamagirile prin care trecusera de curand, fiind de asemenea un moment extrem de prielnic pentru membrii cei tineri ai familiei de a-si construi un sistem solid de valori in intampinarea viitoarelor situatii ale vietii.

Maestrul fu de acord cu bucurie, si-i invita sa se insoteasca pe drumul vietii, apreciindu-le intelepciunea de a fi inteles ca „mai important decat ‘unde te duci’ e ‘cu cine te insotesti’…”

Femininul interior care echilibrează masculinul interior imprimă calitatea practicilor de accesare a stării de prezență conștientă.

Indiferent de sex și vârstă, suma aspectelor interioare complementare, fiecare în stadii diferite de evoluție, definește sistemul nostru de valori.

Mulțumim pentru inspirație! (mai mult...)