energie pozitiva

fii acolo unde se intampla lucruri pozitive… fii tu cel ce le genereaza…

Arhive etichete: constiinta

dacă nu poti fi fericit atunci cand esti singur, atunci nu vei fi fericit nici cu altcineva…

Ataşamentul limitează capacitatea de a iubi. Dacă tu te centrezi pe o persoană, alţi oameni nu vor beneficia de iubirea ta.

Principiul reciprocităţii, îl mai ştii? „Vreau ca tu să mă iubeşti doar pe mine, tot aşa cum eu te iubesc doar pe tine.” Cât devotament, câtă fidelitate, ce relaţie înălţătoare!

Îţi prezint acelaşi principiu, în altă perspectivă: „Vreau să îţi blochezi iubirea faţă de alte persoane şi să mi-o oferi exclusiv. Aşa voi face şi eu”.

Iată în ce constă relaţia: îţi inviţi partenerul să devină o persoană blocată, după chipul şi asemănarea ta. Ataşamentul blochează curgerea spontană a iubirii şi în alte direcţii, către alţi oameni.

esenta fericirii…

cerul_lichid„Orice despre care se poate spune ca a fost creat si ca la un moment dat va disparea, este ireal…” spunea candva un intelept.

Sa fie oare adevarat ca zbaterea noastra, in care investim o enorma energie spre a ne implini asteptari si dorinte ce se succed fara incetare, este doar o iluzie? Ca fiecare percepe doar o mica parte din jocul sublim al vietii, precum in istorioara cu orbii pusi sa pipaie si sa descrie un elefant?

a. Priviti bucuria cu care un caine transforma in obiect de adoratie orice lucru primit de la stapanul sau, facandu-l imediat jucaria preferata – in lesa fiind totusi.
b. Cautati mai apoi aparenta satisfactie a unor grupuri de pesti roind intr-un acvariu, trasa lor descriind infinitul, gasind diverse modalitati de a fi cat mai „prezenti” in elementul lor – indiferenti la limitele impuse de peretii din sticla.
c. Similar, urmariti doua pasari cantatoare, atingandu-se cu gratie in timp ce isi daruiesc multumite trilurile oricui este dispus a le asculta starea de gratie – inchise in colivie fiind.

terapia iertarii – metoda kahuna

Cand judec o persoana, acea persoana devine un „ostatic al gandurilor mele”.

” In urma cu doua decenii, un psiholog hawaiian surprindea lumea stiintifica cu ceea ce am putea numi, pe buna dreptate, un miracol.

Spitalul de Stat din Hawaii se confrunta in acel moment cu probleme deosebit de grave in sectia bolnavilor psihici care comisesera crime abominabile. Violenta acestora era atat de mare incat, desi purtau catuse la maini si la picioare, personalul medical se simtea serios amenintat de acestia, iar cei mai multi psihologi clinicieni obisnuiau sa-si dea demisia dupa aproximativ o luna de lucru cu acest gen de pacienti. In ciuda avertismentelor colegilor bine intentionati, care incercau sa-l convinga sa nu lucreze intr-un astfel de loc, fiindca asta echivala cu o sinucidere in plan profesional, dr. Haleakala Lew Len a acceptat totusi postul. Si atunci au inceput sa apara miracole.