energie pozitiva

fii acolo unde se intampla lucruri pozitive… fii tu cel ce le genereaza…

vrei să-ţi cunoşti viitorul? atunci, cunoaşte-te pe tine însuţi!

oracle_delphiPentru vechii greci, exista o relaţie cauză-efect între evenimentele exterioare şi cele interioare. Această civilizaţie arhaică a crezut cu fermitate că destinul unui om este proiecţia lumii sale interioare, a Fiinţei sale.

Pe această convingere, grecii au întemeiat o ştiinţă şi o artă care pentru ei erau de o valoare inestimabilă. În epoca pre-homerică, un înţelept nu era un om cu o experienţă bogată sau cu o cunoaştere vastă, ci o persoană care prevedea viitorul şi revela necunoscutul. Pentru greci, adevărata cunoaştere şi artă însemnau revărsarea unei lumini în întuneric şi definirea a ceea ce era neclar.

Și alte civilizaţii au dezvoltat arta divinaţiei, dar niciuna nu a mai considerat că ea reprezenta elementul central al vieţii. Pe tot teritoriul lumii elenistice s-au ridicat sanctuare închinate cultului lui Apollo care, mai mult decât Dionysos, ar trebui considerat drept stăpân absolut al domeniului înţelepciunii, al cunoaşterii destinului unui om, precum şi al manifestării şi transmiterii acestei cunoaşteri.

La Delphi putem găsi cea mai elocventă expresie a acestei vocaţii a artei de a prezice viitorul. Din acest motiv, oracolul din Delphi este imaginea unificatoare a civilizației elenistice şi, în acelaşi timp, simbolul Greciei înseşi.

Pelerinul care, de obicei, venea la Delphi după o călătorie lungă şi plină de primejdii, ca să întrebe oracolul despre viitorul lui, citea inscripția delphică „Cunoaşte-te pe tine însuţi”, sculptată pe timpanul templului. Era ca şi cum i s-ar fi pus întrebarea: vrei să-ţi cunoşti viitorul? Atunci, cunoaşte-te pe tine însuţi!

În acest paradox aparent ironic, grecii ferecau cheia celei mai veche dintre ghicitorile omenirii, secretul tuturor secretelor, răspunsul la milenara întrebare referitoare la existenţa liberului-arbitru.

Pe atunci, filosofiile lumii erau zdruncinate de nesiguranţa alegerii între a crede prevestirile fataliste ale unui viitor inevitabil şi predestinat sau credinţa în homo faber, creator al propriului său destin.

Prin incrustarea îndemnului delphic chiar pe frontonul templului folosit pentru cea mai sacră dintre toate artele şi cea mai preţuită dintre toate ştiinţele, divinaţia, grecii au dezvăluit legătura dintre lumea interioară şi cea exterioară, dintre evenimente şi stări.

Ei au încredinţat această descoperire oceanului timpului, asemenea unui mesaj într-o sticlă, astfel încât să ne poată parveni. Omul care se cunoaşte pe sine şi propria lui Fiinţă, care este deţinătorul gândurilor, ideilor şi atitudinilor lui, îşi cunoaşte şi viitorul, deoarece psihicul nostru este destinul nostru.

Stefano Elio D’Anna – „Scoala Zeilor”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: