energie pozitiva

fii acolo unde se intampla lucruri pozitive… fii tu cel ce le genereaza…

teorema ultimului discipol : „toti oamenii pe care îi întâlnesti încearca sa te învete ceva…”

Teorema ultimului discipol suna asa: „pe aceasta planeta toti oamenii au atins starea de deplina cunoastere, cu o singura exceptie. A mai ramas un singur om care înca nu a atins cel mai înalt nivel spiritual. Tu esti acel om. Tu esti ultimul discipol. Toti ceilalti sunt maestri.”

Ce zici de chestia asta? Pe Pamânt a ramas un singur om pe care, în cele mai creative sau excentrice moduri, ceilati încearca sa il învete. Tot ceea ce ei fac, are în vedere acest scop ultim: sa înveti ceea ce ai de învatat si sa obtii starea deplinei intelegeri.

Stiu ca ti se pare greu de crezut.  E natural atunci când nu ai atins acea vibratie. Te poftesc sa testezi aceasta ipoteza.  Ea spune ca toti oamenii pe care îi întâlnesti încearca sa te învete ceva.

vindecarea prin iubire…

Traiti pentru a putea învata sa iubiti. Iubiti pentru a putea învata sa traiti. Nici o alta învatatura nu i se cere Omului.

Si ce înseamna a iubi, decât ca acela care iubeste sa se contopeasca de-a pururi cu cel iubit, încât perechea sa devina una?

Si pe cine, sau ce alegem sa iubim? Inseamna sa alegi o anume frunza din Pomul Vietii si sa-ti reversi asupra ei întreaga inima? Dar ramura care poarta frunza? Dar trunchiul care poarta ramura? Dar coaja care apara trunchiul? Dar radacinile care hranesc coaja, trunchiul, ramurile si frunzele? Dar pamântul care adaposteste radacinile? Dar soarele, marea si aerul, care fac pamântul sa rodeasca?

Daca o marunta frunza din copac este vrednica de iubirea voastra, cu cât mai vrednic este copacul în întregimea lui? Iubirea care alege numai o parte din tot, se osândeste de la bun început la suferinta.

dacă nu poti fi fericit atunci cand esti singur, atunci nu vei fi fericit nici cu altcineva…

Ataşamentul limitează capacitatea de a iubi. Dacă tu te centrezi pe o persoană, alţi oameni nu vor beneficia de iubirea ta.

Principiul reciprocităţii, îl mai ştii? „Vreau ca tu să mă iubeşti doar pe mine, tot aşa cum eu te iubesc doar pe tine.” Cât devotament, câtă fidelitate, ce relaţie înălţătoare!

Îţi prezint acelaşi principiu, în altă perspectivă: „Vreau să îţi blochezi iubirea faţă de alte persoane şi să mi-o oferi exclusiv. Aşa voi face şi eu”.

Iată în ce constă relaţia: îţi inviţi partenerul să devină o persoană blocată, după chipul şi asemănarea ta. Ataşamentul blochează curgerea spontană a iubirii şi în alte direcţii, către alţi oameni.

natura ta este fericirea… dar o ratezi de fiecare data cand te identifici cu ceva…

” Fericirea este chiar natura ta, pe care o experimentezi fără efort atunci când, ai ghicit, nu te identifici. Nu ai nevoie de nimeni şi de nimic pentru a fi fericit. Tu eşti deja fericit, doar că nu ştii asta.

Şi de ce nu o simţi? Pentru că, în loc să fii conectat la ceea ce eşti, te concentrezi pe ceea ce nu eşti. Crezi că eşti un corp. Corpul are o mulţime de nevoi. Când nu-i e foame, îi e sete, când n-are nevoie de apă vrea să doarmă, când nu îi e somn are chef de sex. Nu mai vorbesc de faptul că doreşte o anumită mâncare, un anumit ceai, un anumit bărbat sau o anumită femeie. Corpul ! Aproape veşnic nemulţumit.

Imaginează-ţi ce eliberare ar fi să observi nevoile corpului drept ceea ce sunt: nevoi ale corpului şi nu ale tale! E ca atunci când realizezi că maşina ta are nevoie de benzină, dar tu nu ai nevoie de benzină. Poţi să o bei, într-adevăr, însă nu cred că o să te simţi prea bine.

doar ceilalti sunt responsabili pentru felul cum te percep…

scorpio_1a” Cineva îţi spune că eşti frumoasă. Cea care credeai că eşti este măgulită. Tu observi asta. Altcineva spune că, în realitate, eşti o scorpie (adică ai 3 planete disonante în Scorpion). 🙂

Eşti afectată la un nivel, liniştită la altul. Dacă nivelurile n-au fuzionat, poţi răspunde cu calm: „Ei bine, la ce te aşteptai de la un adevărat Scorpion cu Pluton pe Ascendent?”

Ai dezactivat butoanele. Celălalt te jigneşte, te umileşte, te scuipă şi tu poţi zâmbi. Nu-ţi surâde genul acesta de libertate? E posibil, e chiar la îndemâna ta. Aşa eşti tu în mod natural, împăcată şi fericită, când nu îţi imaginezi că eşti altfel. Nu te mai chinui să obţii aprobarea, simpatia, medaliile sociale.

trandafirul de sub clopotul de sticla…

trandafir_clopotStii ce esti? Esti un minunat trandafir. Nu doar ca prezenta si parfumul tau incanta orice inima ce stie a privi dincolo de ascutimea tepilor, dar mai mult de atat, catifelatele tale petale, pe langa faptul ca fac deliciul atingerii oricaror buze, sunt o sursa bogata de vitamine si flavonoizi, recunoscute unanim prin esentele si consacratele dulceturi. 🙂

Privind de sub clopotul de sticla sub care Bestia ne-a izolat sperantele si visele, admiram gingasia Frumoasei la care tanjim dintru inceputuri. Nu constientizam ca incercarile disperate de a-i arata acesteia doar acea parte din noi – corola – ce credem ca o va face sa ne elibereze, este de fapt calea spre pierzanie. Odata eliberati de sub clopot ne vom ofili si vom inceta sa mai existam. De ce ? Pentru ca nu vom rezista in afara clopotului de sticla daca nu ne intregim, luand cu noi si partile intunecate pe care incercam sa le ascundem – spinii – ce ne ofera rigiditatea tulpinii, atat de necesara pentru a sustine minunata corola a petalelor. 🙂

adevărata dăruire înseamnă o revărsare a iubirii tale…

birthday_gift„Adevărata dăruire înseamnă o revărsare a iubirii tale. Atunci când dăruieşti în acest fel, nu simţi că eşti sleit de puteri. De fapt, te simţi energizat, pentru că iubirea pe care o dărui se întoarce la tine, prin recunoştinţa oamenilor pe care i-ai atins. Nu face greşeala de a crede că nu ai nici un dar de făcut. Fiecare dintre noi are ceva de dăruit. Darul tău aduce bucurie – ţie şi celorlalţi. El te ajută să păşeşti înainte şi să te exprimi pe tine însuţi. El înlătură barierele separării, te ajută să te conectezi cu ceilalţi şi să le permiţi celorlalţi să afle cine eşti tu cu adevărat.

Poţi da numai ceea ce crezi că ai şi poţi primi numai ceea ce crezi că meriţi. Dacă încerci să dai ceva ce nu crezi că ai, ceilalţi vor simţi că darul tău nu este sincer şi nu vor dori să-l accepte. Dacă încerci să primeşti ceea ce nu crezi că meriţi, vei încărca darul cu atât de multe condiţii, încât celorlalţi le va fi imposibil să ţi-l dea.

daca o soparla poate, noi de ce n-am putea…?

lizardsPentru a-si renova casa, un japonez a facut o spartura intr-un perete. Casele japoneze au în mod normal un spațiu gol între pereții din lemn.

Cu surprindere a constatat că acolo se afla o șopârlă blocata din cauza unui cui bătut din afara, într-unul din picioarele sale.

I-a fost mila cand a vazut aceasta, dar în același timp a fost si curios, dandu-si seama ca cuiul a fost batut cu câțiva ani în urmă, când a fost construită casa.

Ce se întâmplase…!?!

Șopârla a supraviețuit în această poziție atât de mult timp! Într-un perete despărțitor închis de mai mulți ani, fără a se misca. Pare imposibil de crezut.

clipa prezenta – singurul punct de acces în dimensiunea fara timp si fara forma a Fiintei

deasupra-prapastieiStarea psihologica de frica e independenta de orice pericol concret si imediat. Se manifesta în multe forme: disconfort, îngrijorare, anxietate, nervozitate, încordare, groaza, fobie, s.a.m.d…

Acest tip de frica psihologica e întotdeauna legat de ceea ce ar putea sa se întâmple, si nu de ceva ce se întâmpla în clipa de fata. Dumneavoastra va aflati în “acum si aici”, în timp ce mintea dumneavoastra se afla în viitor. Acest lucru creeaza o prapastie de anxietate.

Si daca v-ati identificat cu mintea si ati pierdut contactul cu puterea si simplitatea clipei Acum, sentimentul de anxietate va va însoti constant. Puteti face oricând fata momentului prezent, dar nu puteti face fata unui lucru care este numai o proiectie a mintii – nu puteti face fata viitorului.

aveti incredere in darurile voastre…

De fapt, este cea mai binevoitoare actiune pe care o puteti face fata de ceilalti. Asta, deoarece darul vostru este necesar. Spiritul celorlalti nu poate fi înaltat, decât daca voi aveti încredere în darul vostru si îl dati, fara conditii, lumii întregi.

Gânditi-va cât de goala v-ar fi viata, daca cei din jurul vostru ar alege sa renunte la darurile lor. Tot ceea ce considerati ca este minunat în viata – muzica, poezia, filmele, sportul, râsul – ar disparea, daca ceilalti nu v-ar mai da darurile lor.

Nu va retineti, ci dati darurile voastre tuturor. Nu faceti greseala de a crede ca nu aveti daruri de oferit. Fiecare dintre voi are un dar. Insa nu comparati darul vostru cu darurile celorlalti, pentru ca nu ati putea face o evaluare corecta.

Darul vostru va aduce bucurie voua însiva si aduce bucurie celorlalti. Daca nu exista bucurie în viata voastra, asta se întâmpla deoarece voi nu va oferiti darul. Nu aveti încredere în el. Nu faceti în asa fel încât acest dar sa se manifeste în mod activ în viata voastra.

meditaţia: mă simt iubit !

”  Când semenul tău te atacă, inţelege că el nu se simte iubit. Dacă ar simţi iubire, nu te-ar ataca. Nu reacţiona la atacul său. Găseşte o cale de a-i aminti că este iubit. Fă-o iarăşi şi iarăşi…

lată o simplă meditaţie peripatetică: Într-o zi. când te simţi bine dispus, ieşi la plimbare prin jurul casei şi, când vezi pe cineva care este trist sau supărat, găseşte o cale simplă de a-i aduce aminte că e iubit. Dăruieşte-i un zâmbet, o floare, un balon, un sandwich sau o ceaşcă de cafea. Cântă-i un cântec sau recită-i o poezie. Spune-i: „Asta e numai pentru tine. Te rog să ai o zi bună.”

Altădată, când te simţi deprimat, fa acelaşi lucru. Fă-o. iarăşi şi iarăşi. Vei fi uimit de rezultate. Nu există ceva mai înălţător decât a le aminti altora şi ţie însuţi că eşti iubit. Ţine minte – nimeni nu poate da iubire, dacă nu se simte iubit.

durata necesara transcenderii suferintei…

„Se spune că era odată un om care dorea să-şi transceandă starea de suferinţă, aşa că a mers la un templu budist pentru a găsi un maestru care să-l ajute.

El a mers la maestru şi l-a întrebat: „învăţătorule, dacă voi medita patru ore pe zi, cât de mult îmi va lua pentru a reuşi să îmi transcend suferinţa?”. Maestrul l-a privit şi a spus: „Dacă vei medita patru ore pe zi, probabil că vei ajunge la starea de transcendenţă în zece ani”.

Convins că ar putea face mai mult, omul a întrebat: „Oh, învăţătorule, şi dacă aş medita opt ore pe zi, cât timp îmi va fi necesar pentru a ajunge la starea de transcendenţă?”. Maestrul l-a privit şi a spus: „Dacă vei medita opt ore pe zi, probabil că vei ajunge la starea de transcendenţă în 20 de ani”.

„Dar de ce îmi va lua mai mult dacă voi medita mai mult?” a întrebat omul.

rugăciune pentru iubire

Haideţi să trăim împreună un vis frumos – un vis în care tu vei iubi tot timpul,  în acest vis tu eşti în mijlocul unei zile frumoase şi însorite de vară. Auzi păsările, vântul şi un pârâiaş. Mergi către râu.

Pe malul râului stă un bătrân în meditaţie, iar tu vezi că din capul său emană raze de lumină de diferite culori. Iţi propui să nu-l deranjezi, dar el îţi observă prezenţa şi deschide ochii. Are ochii plini de iubire şi un zâmbet larg.

Il întrebi cum de este capabil să radieze o lumină atât de frumoasă. îl întrebi dacă te poate învăţa şi pe tine ceea ce face el. El îţi răspunde că în urmă cu mulţi, mulţi ani el i-a pus aceeaşi întrebare învăţătorului său.

Bătrânul începe să-ţi povestească povestea vieţii sale: „învăţătorul meu şi-a deschis pieptul şi şi-a scos inima, apoi a luat o flacără frumoasă din inima sa. În continuare, mi-a deschis pieptul, mi-a deschis inima şi a pus acea mică flacără în inima mea. Apoi mi-a pus inima înapoi în piept şi în curând în inima mea a început să se manifeste o iubire foarte intensă, deoarece flacăra pe care o pusese în inima mea era chiar iubirea lui.

a-i vedea pe cei din jur exact aşa cum sunt, nu aşa cum doreşti tu să fie

„Imaginaţi-vă o relaţie perfectă. Vă aflaţi într-o stare continuă de fericire perpetuă, pentru că trăiţi alături de bărbatul ideal sau de femeia ideală. Cum aţi descrie viaţa alături de o asemenea persoană?

Ei bine, relaţia cu o asemenea persoană ar putea fi asemănată cu relaţia cu un câine. Un câine nu poate fi altceva decât un câine. Orice aţi face, el nu se va schimba. Acelaşi lucru este valabil dacă aveţi o pisică, sau un cal. Orice animal este ceea ce este.

Acceptarea acestui adevăr în relaţia cu alţi oameni este foarte importantă. Nici un om nu poate fi schimbat de către un altul. Fie îl iubim aşa cum este, fie nu. A încerca să-l schimbăm pentru a corespunde imaginii noastre personale este ca şi cum am încerca să schimbăm un câine, o pisică sau un cal. Realitatea este că orice om este cel care este, inclusiv noi înşine.

o bucatarie magica, sau cum sa obtii extrem de simplu tot ce-ti doresti in propria bucatarie, ieftin si fara bataie de cap :)

„Nu are nici un sens să colindaţi întreaga lume cerşind după iubirea altora. Dacă vă veţi deschide inima, veţi avea la dispoziţie întreaga iubire de care aveţi nevoie.”

„Imaginaţi-vă că aveţi acasă o bucătărie magică, în care puteţi obţine pe loc orice fel de mâncăruri, din orice colţ al lumii, în orice cantităţi. Cu o asemenea bucătărie nu mai aveţi cum să vă faceţi griji legate de mâncare; orice doriţi apare instantaneu pe masă.

Evident, sunteţi foarte generos cu mâncarea dumneavoastră, pe care o dăruiţi necondiţionat altor persoane, fără a aştepta nimic din partea lor. Oricine intră în casa dumneavoastră este invitat la masă, din simpla plăcere de a împărtăşi aceste alimente. În acest fel, casa dumneavoastră este întotdeauna plină cu oameni care vin să mănânce în bucătăria dumneavoastră magică.

aminteste-ti mereu ca tu esti darul !

” Cine esti… ?

Fii o lumină asupra omenirii şi nu îi face rău. Încearcă să construieşti, nu să distrugi.
Cum? Prin exemplul tău luminos.

Caută numai bunătatea. Vorbeşte numai în adevăr. Acţionează numai în dragoste. Trăieşte Legea Iubirii acum şi mereu. Dă totul, nu pretinde nimic. Evită tot ce e nedemn. Nu accepta inacceptabilul. Fă din fiecare moment al vieţii tale o revărsare de iubire.

Foloseşte fiecare clipă ca să gândeşti gândul cel mai înalt, să spui cuvântul cel mai înalt, să faci fapta cea mai înaltă. Adu pace pe pământ, aducând pace celor a căror viaţă o atingi.

trei cai de a-ti trai viata…

” Se spune că erau trei prieteni care îşi doreau să urce un munte pentru că în vârful lui trăia un bătrân plin de înţelepciune pe care îşi doreau să-l cunoască.

La un moment dat au ajuns la o răscruce, şi fiecare a continuat să-şi aleagă drumul după cum îl îndemna sufletul.

Primul a ales o cărare abruptă, ce urca drept către vârf. Nu-i păsa de pericole, dorea să ajungă la bătrânul din vârful muntelui cât mai repede.

A doua cale nu era chiar atât de abruptă, dar străbătea un canion îngust şi accidentat, străbătut de vânturi puternice.

Al treilea a ales o cărare mai lungă, care ocolea muntele şerpuind în pante line.

cele trei mari porti… pe calea vietii

” Un rege avea un fiu destept si curajos. Ca sa-l pregateasca pentru a infrunta viata, il trimise la un batran intelept.

– Lumineaza-ma: ce trebuie sa stiu in viata?

– Vorbele mele se vor pierde precum urmele pasilor tai pe nisip. Dar o sa-ti dau totusi cateva sfaturi. In drumul tau prin viata vei intalni trei porti. Citeste ce scrie pe fiecare dintre ele. O dorinta mai puternica decat tine te va impinge sa le urmezi. Nu incerca sa te intorci, caci vei fi condamnat sa retraiesti din nou si din nou ceea ce incerci sa eviti. Nu pot sa-ti spun mai mult. Tu singur trebuie sa treci prin asta, cu inima si cu trupul. Acum du-te… Urmeaza drumul acesta drept din fata ta.

Batranul intelept disparu si tanarul porni pe drumul vietii.

puterea magica a cuvintelor gravate pe inelul fericirii…

„O străveche poveste sufită ne spune că într-un ţinut din Orientul Mijlociu trăia cândva un rege care veşnic oscila între fericire şi deznădejde. Cel mai neînsemnat lucru îi provoca supărare mare sau reacţii extreme, iar fericirea se transforma repede în dezamăgire şi disperare. A venit şi timpul când regele s-a simţit obosit de el însuşi şi de viaţa lui şi a început să caute o cale de ieşire.

A trimis după un înţelept care trăia în regatul lui şi care avea renumele de a fi iluminat. Când înţeleptul a sosit, regele i-a spus: „Vreau să fiu asemenea ţie. Îmi poţi da ceva care să-mi ofere echilibru, seninătate şi înţelepciune? îţi voi plăti cât îmi vei cere.”

„despartind noaptea de zi…”

night-and-day„Un mare înţelept şi-a întrebat discipolii cum pot deosebi momentul în care noaptea s-a sfârşit de ziua care a început.

Unul dintre ei a spus:
– Când vezi un animal la distanţă şi poţi spune dacă este vorba de cal sau de o vacă.
– Atunci când vezi un copac la distanţă şi poti spune dacă este vorba de un castan sau de un stejar, spuse un alt discipol.
– Niciun răspuns nu e corect, zise înţeleptul.
– Atunci când? au întrebat discipolii.

– Când vei putea privi faţa unui om oarecare şi să recunoşti în el pe fratele tău. Dacă nu poţi face asta, chiar dacă soarele e sus pe cer, pentru tine încă este noapte.”

recunoasterea maestrului iubirii

” A fost odată un maestru care le transmitea oamenilor un mesaj atât de minunat încât toată lumea era profund emoţionată în faţa cuvintelor sale pline de iubire.

În mulţime se afla un om care a ascultat fiecare cuvânt al maestrului. Era un om foarte smerit, cu o inimă foarte mare. El a fost atât de emoţionat de cuvintele maestrului încât s-a simţit obligat să-l invite pe acesta în casa lui.

De aceea, când maestrul a terminat de vorbit, el a ieşit în faţa mulţimii, l-a privit pe maestru direct în ochi şi i-a spus: „- Ştiu că eşti foarte ocupat şi că toată lumea doreşte să-ţi cucerească atenţia. Ştiu că nu ai timp nici măcar să mă asculţi, dar inima mea este atât de deschisă şi simt atâta iubire pentru tine încât aş dori să te invit la mine acasă. Doresc să pregătesc cea mai bună masă pentru tine. Nu mă aştept să accepţi invitaţia mea, dar am simţit nevoia să ţi-o adresez.”

calitatea vibrației se schimbă odată cu interpretarea pozitivă a ceea ce traiești

„Dacă altcineva reușește să te insulte, înseamnă că ești dispus să te lași insultat.

Dacă nu te simți insultat, niciun gest exterior nu ți se va părea o insultă. Cum ar putea fi gestul o insultă dacă tu nu te simți insultat?

Dacă cineva este furios, nu îi poți percepe furia decât dacă aceasta te tulbură. Dacă nu te tulbură, nu o vei percepe ca atare. Calitatea se schimbă odată cu interpretarea, căci tu ești diferit.

Dacă cineva te urăște, nu poți percepe ura decât dacă aceasta te tulbură. Dacă nu te tulbură în niciun fel, cum ai putea-o numi ură? Vei percepe vibrația, dar nu o vei numi ură, căci vechea minte a dispărut, așa că vechile nume nu se mai potrivesc.”

Osho

modalitatea lui Krishnamurti de a ramane calm in orice situatie…

„Filozoful Krishnamurti (cunoscut si ca mare învatator spiritual) a întrebat auditoriul la una dintre conferintele pe care le-a tinut spre sfîrsitul vietii sale: “stiti care este secretul meu?”.

Oamenii îl ascultau cu întreaga atentie, caci un învatator de talia lui Krishnamurti trebuia sa aiba un secret extraordinar, care-l adusese la atît de mare întelepciune. “Pe mine nu ma deranjeaza nimic din ce mi se întîmpla; acesta-i secretul”, a spus filozoful. Dar, haideti sa vedem “cum se poate sa nu te deranjeze nimic din ce ti se întîmpla” si ce implicatii are “absenta deranjului”, ca si “prezenta” lui sub forma protestului, iritarii, supararii, deprimarii, furiei, fricii etc.?

starea ce transforma „energiile negative”

Atunci cand te simti impacat si esti recunoscator tuturor situatiilor vietii prin care treci, fiecarui suflet si obiect cu care intri in contact, in acel moment… orice energie, indiferent de natura ei, reprezinta o reala binecuvantare in viata ta…

…si tot atunci, orice sursa de energie cu vibratie joasa ce se manifesta in prezenta ta, se alchimizeaza si se transforma intr-un flux purificator si binefacator ce interactioneaza cu fiinta ta luminoasa – constient fiind ca esti cel ce este, una cu creatorul, una cu tot si cu toate…

cum poți alchimiza energia negativă asociată expresiei „divide et impera…” ?

Titlul articolului ar putea fi la fel de bine „a te afla într-o stare de pozitivare propice generării de proiecte alternative valoroase, în beneficiul comun”

* * *

Când și în ce condiții expresia „divide et impera” nu te mai poate afecta? Evident după ce te-ai aflat în „lucrare”. În niciun caz una „exterioară” venită din, ori îndreptată în afară. Ci înspre și dinspre interior. În lucrul pentru maturizarea propriului Ego.

Prin eliminarea atașamentelor față de idei, persoane, situații și lucruri – cu care nu te mai identifici pentru a le apăra cu orice preț – nimic din ceea ce ar putea produce separare nu va mai putea da putere altcuiva asupra ta.

Ba, mai mult, „divide et impera” poate fi ghidul tău întru revelație, eliberator al fricilor limitative, ce construiau iluzorice povești vis-a-vis de orice persoană ori situație apărută în cale, împingându-ți limitele spre granițe niciodată visate…

o călătorie de vindecare în relație – prometeu descătușat…

Majoritatea romanelor și filmelor de succes, includ în firul lor epic ca și coloană vertebrală narativă „călătoria eroului” (sub mediatizata formulă de peste ocean „from zero to hero”).

În ciuda denumirii, călătoria eroului nu e cu nimic mai prejos șirului de întâmplări prin care trecem zilnic fiecare dintre noi. Fii convins că pentru editare (carte/scenariu de film) sunt alese, punctate și aduse în lumină doar aspectele ce definesc trasa evolutivă a personajului principal.

Sunt încredințat că, dacă ai face un minim exercițiu de direcționare a energiei atenției, ai putea oferi lumii experiența ta de viață într-un mod care ar stârni interesul unui editor sau unui impresar de film. Vei găsi mai jos câteva jaloane ce te vor ajuta „a-ți așterne pe hârtie/display” darul tău către ceilalți.

Este evident că orice narațiune începe cu o „nevoie”, pe care „eroul” se străduiește din răsputeri să o satisfacă.
„Cere” sprijinul sau îl „primește” fără a-l cere, intrând într-o „relație”…

Orice relație, indiferent de durata sa, ajută la transformare… Vindecă un aspect traumatizant ori o interpretare eronată a „realității” sale. Este un cumul de experiență. Nivelează (cel puțin) o așteptare exagerată, prin întâlnirea și „confruntarea adevărurilor diferite” aflate în „posesia” celor două Ego-uri. Care se află situate, cum altfel, pe paliere diferite de evoluție înspre maturizare…

După inerente și nenumărate „poticneli, căzături și înălțări”, într-un firesc proces evolutiv, „eroul” își află calea și echilibrul, datorită „rolului sanogen” (vindecător) jucat de către celălalt (ori nesfârșitei serii de ceilalți)… 🙂

nu ne spunem niciodată o poveste in care noi suntem tipii cei răi, ci mereu ne spunem acea poveste care ne justifică acțiunile…

„Uneori, pierdut în hățișurilor vieții, simți nevoia de a primi sprijinul cuiva…

Mizând pe lipsa de informare și incapacitatea ta de a asimila într-un timp foarte scurt, termeni procedurali complicați, avocatul „diavolului” este cel ce te aruncă în groapa leilor după care îți cere un preț uriaș pentru a te scoate de acolo…

De fiecare dată când ne spunem o poveste (noi inșine ori avocatul „diavolului” lui însuși), nu ne spunem o poveste în care noi suntem tipii cei răi, ci mereu ne spunem acea poveste care ne justifică acțiunile… Este perfect firesc, conform stadiului de maturizare egotică pe care ne situăm, să credem că „binele nostru” poate fi extins și se potrivește mânușă unor areale cât mai extinse.

adâncimile calme ale Sinelui, nu vor fi niciodată răscolite de valurile înspumate ale Ego-urilor

Într-un recent dialog între capetele luminate ale cultelor lumii, s-a reiterat consensul firesc că – înaintea sorgintei geografice ce ne-a influențat destinul și modul de a ne raporta la lumea spirituală și cea materială, înainte de credințele și convingerile după care ne ghidăm – ÎNAINTE DE TOATE, SUNTEM FIINȚE UMANE.

Cât de mult ar ajuta umanității existența unei proceduri de „validare a maturizării egotice”? O evaluare complexă întinsă pe o perioadă suficientă de timp, într-o „tabără/bootcamp de etică aplicată” care să ofere o imagine de ansamblu unui grup de „maeștri examinatori”, asupra poziției față de interior și exterior a fiecărui participant. Cu posibilitatea prealabilă și ulterioară de a participa, în calitate de cursant sau facilitator, pe parcursul anului la succesive sesiuni de „training” în condiții de grup, supervizate de către formatori validați și agreați.

S-ar dori și chiar ar însemna un examen de maturitate pentru omenire, recunoașterea unui for de acest gen, deasupra oricăror suspiciuni, nepartinitor și de necontestat.

in numele constientizarii, cunoasterii si iubirii

 

(…)

In numele adevărului intru constientizare, cunoastere si iubire

Foarte puțini oameni s-au sacrificat pentru o idee. Care să denote conștiență, să merite cu adevărat și să aibă înrâurire asupra unui număr însemnat de oameni.

Iisus a făcut-o în numele iubirii, în numele devenirii întru adevăr și cunoaștere. Asemeni lui, diverși alți treziți învățători, sub anonimat ori având o limitată recunoaștere.

Ioan Botezătorul adevăr grăit-a când a spus că „nu veți putea schimba o împărăție cu alta până când nu se vor schimba oamenii”. Și câtă dreptate avea. Nicio schimbare majoră nu va avea loc în modul de funcționare al actualelor societăți până când aceasta nu va fi conștientizată, dorită și cerută de către cei mai mulți dintre noi.

Iar Iisus a  încununat acest memorabil mesaj concluzionând – „nimeni nu se va putea bucura de împărăția cerurilor până când nu va muri pentru a se naște din nou”. Am putea avea multiple revelații, privind mesajul ca pe un îndemn la a privi în interior. Un îndemn la auto-cunoaștere, ca demers al raportării cu iubire la Sine și proiecția Eu-lui către lumea exterioară. Ca oglindire în faptele și gesturile semenilor. Un demers dinspre interior către exterior și nu așa cum se petrece în manifestare inconștientă, așteptând ca exteriorul să se modifice cu de la sine pentru a ne fi nouă bine.

Privite din perspectiva conștientizării, a acceptării, îmbrățișării și integrării Ego-ului, călătoriile inițiatice ale înainte mergătorului Ioan și ale învățătorului Iisus întru iubire de semeni, precum și sărbătoarea pascală, conțin simbolistica adevărului etern al renașterii. Adevăr ce ar trebui celebrat zilnic. Prin tot acest demers, Iisus a propăvăduit iubirea și cunoașterea întru adevăr. Atingerea împărăției cerurilor pe pământ odată cu „moartea” Ego-ului fiecăruia dintre noi și renașterea în puritatea iubirii, a experimentării divinului în trup omenesc.

Învierea poate fi privită ca simbol al marii treceri întru alchimizare egotică, de la starea Ego-ului imatur, la maturizare și disoluție prin conștientizarea legăturilor de dependență. Într-un final la transcendență, întru renaștere a ființei fiecăruia dintre noi sub forma manifestării deplinei iubiri.

Energia iubirii nu se supune puternicei legi a dualității. O transcende. Formele de manifestare ale umbrei, atât cele luminoase, cât mai ales cele întunecate, sunt palpabile doar in trăire inconștientă, în neiubire. (…) ( Cele 4 majore stadii ale Nivelelor de Conștiență )

o tehnică simplă de deconectare de la orice situație anxiogenă

(…) Pe palierele evolutive ale unui Ego imatur, pot fi observate sincope ale proceselor subconștiente ce alimentează cu gânduri și energizează funcționarea mecanismelor minții în situații de cădere în admirație, / stări de bucurie și reverie, / relaxare, / clipe de satisfacție intensă, șamd… Este una dintre dovezile evidente ale alternanței stărilor egotice cu clipele de imersare în clipa prezentă…

Accesarea stării de prezență, în practica unui Ego maturizat, se obține prin direcționarea energiei atenției, inserând conștient timpi (pauze/spații „între două gânduri”) din ce în ce mai lungi de „non-gând” – „a-i da o pauză minții” la comandă – prin meditație, printr-un proces de respirație controlată, preluând conștient controlul asupra funcțiilor mentale și cognitive. (mai multe detalii în cărțile „Un pământ nou” și „Puterea prezentului” ale lui Eckhart Tolle)

observa cu atentie si traieste deplin starea de bucurie produsa in tine de intalnirea cu un vechi prieten (respectiv tristetea, furia in cazul unui neprieten pe care ai fi dorit sa-l eviti)

” Cand întalnesti un prieten pe care l-ai asteptat îndelung

întampina-l cu bucurie si ia toata bucuria asupra ta.

Intra în aceasta bucurie si devin-o una cu ea – poate fi orice bucurie, orice te face pe tine fericit. Aceasta propozitie “întampina cu bucurie un prieten care ti-a lipsit” este doar un exemplu. Pe neasteptate poti întalni un prieten pe care nu l- ai mai vazut de zile sau ani în sir si te cuprinde brusc bucuria.

Însa în loc sa-ti îndrepti toata atentia asupra bucuriei, o îndrepti asupra prietenului si scapi astfel esentialul, iar bucuria ta nu va mai dura mult. Atentia ta se concentreaza asupra prietenului, începi sa vorbesti, sa reactualizezi amintiri comune si scapi momentul spre a te bucura cu adevarat. În acest mod bucuria se pierde.

Cand întalnesti un prieten si inima ta este inundata brus de bucurie, concentreaza-te aupra acestei bucurii. Încearca sa simti plenar bucuria si fii tu însuti acest belsug de traire. Întampina-ti prietenul în asa fel încat amandoi sa fiti cuprinsi de bucuria voastra, în mod constient. Lasa- ti prietenul la marginea evenimentelor, în timp ce tu ramai în centrul acestui sentiment de fericire. Aceasta traire se poate realiza în orice situatie.

darul calatoriei inimii – crestere a perceptiei, focusare a atentiei si constientizarii maestrului interior (meditatie ghidata)

Sursa (versiunea completa) : http://www.calatoriainimii.ro/ro/Revista/Articol/386-Darul-Calatoriei-Inimii

” Oprește-te un moment din alergarea gândirii chiar acum, în vreme ce citești aceste cuvinte, stai pe loc, adună-ți Atenția în piept și simte ce se petrece acolo, senzațiile, căldura, formele și culorile și texturile care se petrec în propriul tău corp, Viața care se mișcă precum o apă din care se nasc mereu sclipiri noi.

Respiră adânc și atent, ca și cum fiecare respirație ar fi ultima în această lume, fă-ți un cuib rotitor de atenție în spațiul sacru al Inimii și lasă-l să crească sub puterea Atenției tale, lasă-ți respirația să hrănească senzațiile, care nu sunt altceva decât energii subtile aflate în mișcare sau în transformare și apoi, așa, cu ochii deschiși, în vreme ce citești, crește spațiul conștient pe care îl creezi în interior până când va umple întregul volum al pieptului, întreaga cutie toracică, plămânii, omoplații, claviculele, umerii, coloana vertebrală fă-o cumva translucidă, lasă respirația adâncă și lentă să o traverseze, să o spele, să o facă luminoasă, fiecare inspirație profundă și lentă hrănește spațiul interior cu senzații noi, fiecare expirație golește acest spațiu pentru a face loc unui nou flux.

umbra, o constelatie de resurse si daruri…

„(…) Vei întelege cum lumina si întunericul sunt practic indisociabile. Si sper sa-ti trezesc gustul de a patrunde în adâncurile obscure ale fiintei tale, pentru a-ti recupera comorile îngropate cu mult timp în urma.

Dhammapada, cea mai faimoasa scriptura din canonul pali (Theravadin), în care se crede ca sunt înregistrate chiar cuvintele lui Buddha, spune la un moment dat: „Ce minunat creste lotusul în mizeria de pe marginea drumului. Parfumul lui pur încântându-ti inima.”

Ii invidiez putin pe indieni pentru sansa lor de a întelege miracolul transformarii spirituale privind, pur si simplu, un lotus. Un lotus este, în sine, un fenomen. De ce? Nu pentru ca este o floare foarte frumoasa (exista pe lume sute de flori superbe), ci pentru ca este o floare care creste din noroi.

„în mizeria de pe marginea drumului”, spune poetic Dhammapada. încearca sa transpui acest fenomen în plan psihologic. Noroiul care da nastere si care hraneste frumusetea este echivalent cu tot ceea ce, fiind negativ si urât, se transforma în încântare, amplifica si eleveaza sfera constiintei.

calea eliberarii de suferinta – dezidentificarea…

Despre cele patru nobile adevăruri…

Sursa: „LILA Spirit, jocul cosmic, jocul creatiei…”

I: Vom începe să vorbim astăzi, despre cele “Patru nobile adevaruri” ale lui Buddha Sakyamuni, vom începe cu o poveste frumoasă, din punctul meu de vedere.

Povestea spune că, după ce Buddha Sakyamuni s-a iluminat, stând sub un pom, în actuala localitate Bodhgaya din India, a mai rămas câteva zile acolo, gândindu-se ce să facă el de-acum înainte. Să le vorbească oamenilor?! Să nu vorbească?!… Și atunci a venit la el Brahma, stapânul Universului, care i-a vorbit și l-a trimis în lume, să meargă și să învețe oamenii. La îndemnul acestuia, Buddha a plecat spre Varanasi; și pe drum a întâlnit un om. Pe vremea aceea, oamenii erau foarte preocupați de lucrurile spirituale; și la doi, trei oameni care treceau, puteai să întâlnești un călugăr, un yoghin, un practicant de ceva. Văzându-l pe Buddha foarte fericit si bucuros, omul respectiv, care era foarte religios și un bun practicant, l-a întrebat care este motivul marii sale fericiri. Și Buddha i-a răspuns: “Eu sunt Buddha cel Iluminat!” Acest răspuns nu l-a facut pe drumeț decât să se uite la Buddha cu milă și dispreț, apoi și-a văzut de drumul său, mai departe.