energie pozitiva

fii acolo unde se intampla lucruri pozitive… fii tu cel ce le genereaza…

o călătorie de vindecare în relație – prometeu descătușat…

Majoritatea romanelor și filmelor de succes, includ în firul lor epic ca și coloană vertebrală narativă „călătoria eroului” (sub mediatizata formulă de peste ocean „from zero to hero”).

În ciuda denumirii, călătoria eroului nu e cu nimic mai prejos șirului de întâmplări prin care treci zilnic chiar tu. Fii convins că pentru editare (roman/scenariu de film) sunt alese, punctate și aduse în lumină doar acele aspecte ce definesc trasa evolutivă.

Sunt încredințat că, dacă ai face un minim exercițiu de direcționare a energiei atenției, ai putea oferi lumii experiența ta de viață într-un mod care ar stârni interesul unui editor sau unui impresar. Vei găsi mai jos câteva jaloane ce te vor ajuta „a-ți așterne pe hârtie/ecran” darul tău către ceilalți.

Este evident că orice narațiune începe cu o „nevoie”, pe care „eroul” se străduiește din răsputeri să o satisfacă. Cere sprijinul ori îl primește fără a-l cere, intrând într-o „relație”…

Orice relație, indiferent de durata sa, ajută la transformare… Vindecă ceva… un aspect traumatizant ori o interpretare eronată a „realității”… Este un cumul de experiență. Nivelează (cel puțin) o așteptare exagerată, prin întâlnirea și „confruntarea adevărurilor” aflate în „posesia” celor două Ego-uri. Ce se află, cum altfel, situate pe paliere diferite de evoluție înspre maturizare…

După inerente și nenumărate „poticneli, căzături și înălțări”, într-un firesc proces evolutiv, „eroul” își află calea și echilibrul, datorită „rolului sanogen” (vindecător) jucat de către celălalt (ori nesfârșitei serii de ceilalți)… 🙂

Reclame

teorema ultimului discipol : „toti oamenii pe care îi întâlnesti încearca sa te învete ceva…”

Teorema ultimului discipol suna asa: „pe aceasta planeta toti oamenii au atins starea de deplina cunoastere, cu o singura exceptie. A mai ramas un singur om care înca nu a atins cel mai înalt nivel spiritual. Tu esti acel om. Tu esti ultimul discipol. Toti ceilalti sunt maestri.”

Ce zici de chestia asta? Pe Pamânt a ramas un singur om pe care, în cele mai creative sau excentrice moduri, ceilati încearca sa il învete. Tot ceea ce ei fac, are în vedere acest scop ultim: sa înveti ceea ce ai de învatat si sa obtii starea deplinei intelegeri.

Stiu ca ti se pare greu de crezut.  E natural atunci când nu ai atins acea vibratie. Te poftesc sa testezi aceasta ipoteza.  Ea spune ca toti oamenii pe care îi întâlnesti încearca sa te învete ceva.

dacă nu poti fi fericit atunci cand esti singur, atunci nu vei fi fericit nici cu altcineva…

Ataşamentul limitează capacitatea de a iubi. Dacă tu te centrezi pe o persoană, alţi oameni nu vor beneficia de iubirea ta.

Principiul reciprocităţii, îl mai ştii? „Vreau ca tu să mă iubeşti doar pe mine, tot aşa cum eu te iubesc doar pe tine.” Cât devotament, câtă fidelitate, ce relaţie înălţătoare!

Îţi prezint acelaşi principiu, în altă perspectivă: „Vreau să îţi blochezi iubirea faţă de alte persoane şi să mi-o oferi exclusiv. Aşa voi face şi eu”.

Iată în ce constă relaţia: îţi inviţi partenerul să devină o persoană blocată, după chipul şi asemănarea ta. Ataşamentul blochează curgerea spontană a iubirii şi în alte direcţii, către alţi oameni.

natura ta este fericirea… dar o ratezi de fiecare data cand te identifici cu ceva…

” Fericirea este chiar natura ta, pe care o experimentezi fără efort atunci când, ai ghicit, nu te identifici. Nu ai nevoie de nimeni şi de nimic pentru a fi fericit. Tu eşti deja fericit, doar că nu ştii asta.

Şi de ce nu o simţi? Pentru că, în loc să fii conectat la ceea ce eşti, te concentrezi pe ceea ce nu eşti. Crezi că eşti un corp. Corpul are o mulţime de nevoi. Când nu-i e foame, îi e sete, când n-are nevoie de apă vrea să doarmă, când nu îi e somn are chef de sex. Nu mai vorbesc de faptul că doreşte o anumită mâncare, un anumit ceai, un anumit bărbat sau o anumită femeie. Corpul ! Aproape veşnic nemulţumit.

Imaginează-ţi ce eliberare ar fi să observi nevoile corpului drept ceea ce sunt: nevoi ale corpului şi nu ale tale! E ca atunci când realizezi că maşina ta are nevoie de benzină, dar tu nu ai nevoie de benzină. Poţi să o bei, într-adevăr, însă nu cred că o să te simţi prea bine.

doar ceilalti sunt responsabili pentru felul cum te percep…

scorpio_1a” Cineva îţi spune că eşti frumoasă. Cea care credeai că eşti este măgulită. Tu observi asta. Altcineva spune că, în realitate, eşti o scorpie (adică ai 3 planete disonante în Scorpion). 🙂

Eşti afectată la un nivel, liniştită la altul. Dacă nivelurile n-au fuzionat, poţi răspunde cu calm: „Ei bine, la ce te aşteptai de la un adevărat Scorpion cu Pluton pe Ascendent?”

Ai dezactivat butoanele. Celălalt te jigneşte, te umileşte, te scuipă şi tu poţi zâmbi. Nu-ţi surâde genul acesta de libertate? E posibil, e chiar la îndemâna ta. Aşa eşti tu în mod natural, împăcată şi fericită, când nu îţi imaginezi că eşti altfel. Nu te mai chinui să obţii aprobarea, simpatia, medaliile sociale.

cum poți alchimiza energia negativă asociată expresiei „divide et impera…” ?

Titlul articolului ar putea fi la fel de bine „a te afla într-o stare de pozitivare propice generării de proiecte alternative valoroase, în beneficiul comun”

* * *

Când și în ce condiții expresia „divide et impera” nu te mai poate afecta? Evident după ce te-ai aflat în „lucrare”. În niciun caz una „exterioară” venită din, ori îndreptată în afară. Ci înspre și dinspre interior. În lucrul pentru maturizarea propriului Ego.

Prin eliminarea atașamentelor față de idei, persoane, situații și lucruri – cu care nu te mai identifici pentru a le apăra cu orice preț – nimic din ceea ce ar putea produce separare nu va mai putea da putere altcuiva asupra ta.

Ba, mai mult, „divide et impera” poate fi ghidul tău întru revelație, eliberator al fricilor limitative, ce construiau iluzorice povești vis-a-vis de orice persoană ori situație apărută în cale, împingându-ți limitele spre granițe niciodată visate…

nu ne spunem niciodată o poveste in care noi suntem tipii cei răi, ci mereu ne spunem acea poveste care ne justifică acțiunile…

„Uneori, pierdut în hățișurilor vieții, simți nevoia de a primi sprijinul cuiva…

Mizând pe lipsa de informare și incapacitatea ta de a asimila într-un timp foarte scurt, termeni procedurali complicați, avocatul „diavolului” este cel ce te aruncă în groapa leilor după care îți cere un preț uriaș pentru a te scoate de acolo…

De fiecare dată când ne spunem o poveste (noi inșine ori avocatul „diavolului” lui însuși), nu ne spunem o poveste în care noi suntem tipii cei răi, ci mereu ne spunem acea poveste care ne justifică acțiunile… Este perfect firesc, conform stadiului de maturizare egotică pe care ne situăm, să credem că „binele nostru” poate fi extins și se potrivește mânușă unor areale cât mai extinse.

Licoarea lui Bachus

* * *

„De când fructele au fost botezate, primind diverse denumiri, caisele se coc în cais, perele-n păr, piersicile în piersic, merele în măr, prunele-n prun, gutuile-n gutui, zarzărul face zarzăre, afinul face afine, șamd… și din fiecare se face câte o minunată băutură tradițională, de-ți lasă gura… apă! 🙂

o groază… de lucruri :)

* * *

„Imensitatea ne sperie… E în natura umană – profunzimile cerului, necuprinsul oceanului, adâncimile Sinelui… Ce grozăvie mai mare? Nimic nu ne pare mai nesigur decât lipsa de formă…

dar un mafiot, ce este?

* * *

„Fiecare dintre noi și-ar dori o baghetă magică pentru a obține imediat ceea ce își dorește…

tată, ce este o prostituată?

„Tată, ce este o prostituată?”

„Vezi tu fiule, uneori oamenii se simt tare însingurați, așa că, din când în când plătesc pe cineva ca să stea împreună cu ei și să-i asculte…

adâncimile calme ale Sinelui, nu vor fi niciodată răscolite de valurile înspumate ale Ego-urilor

Într-un recent dialog între capetele luminate ale cultelor lumii, s-a reiterat consensul firesc că – înaintea sorgintei geografice ce ne-a influențat destinul și modul de a ne raporta la lumea spirituală și cea materială, înainte de credințele și convingerile după care ne ghidăm – ÎNAINTE DE TOATE, SUNTEM FIINȚE UMANE.

Cât de mult ar ajuta umanității existența unei proceduri de „validare a maturizării egotice”? O evaluare complexă întinsă pe o perioadă suficientă de timp, într-o „tabără/bootcamp de etică aplicată” care să ofere o imagine de ansamblu unui grup de „maeștri examinatori”, asupra poziției față de interior și exterior a fiecărui participant. Cu posibilitatea prealabilă și ulterioară de a participa, în calitate de cursant sau facilitator, pe parcursul anului la succesive sesiuni de „training” în condiții de grup, supervizate de către formatori validați și agreați.

S-ar dori și chiar ar însemna un examen de maturitate pentru omenire, recunoașterea unui for de acest gen, deasupra oricăror suspiciuni, nepartinitor și de necontestat.

in numele constientizarii, cunoasterii si iubirii

(…) ( Sursa articolului complet AICI )

In numele adevărului intru constientizare, cunoastere si iubire

Foarte puțini oameni s-au sacrificat pentru o idee. Care să denote conștiență, să merite cu adevărat și să aibă înrâurire asupra unui număr însemnat de oameni.

Iisus a făcut-o în numele iubirii, în numele devenirii întru adevăr și cunoaștere. Asemeni lui, diverși alți treziți învățători, sub anonimat ori având o limitată recunoaștere.

Ioan Botezătorul adevăr grăit-a când a spus că „nu veți putea schimba o împărăție cu alta până când nu se vor schimba oamenii”. Și câtă dreptate avea. Nicio schimbare majoră nu va avea loc în modul de funcționare al actualelor societăți până când aceasta nu va fi conștientizată, dorită și cerută de către cei mai mulți dintre noi.

Iar Iisus a  încununat acest memorabil mesaj concluzionând – „nimeni nu se va putea bucura de împărăția cerurilor până când nu va muri pentru a se naște din nou”. Am putea avea multiple revelații, privind mesajul ca pe un îndemn la a privi în interior. Un îndemn la auto-cunoaștere, ca demers al raportării cu iubire la Sine și proiecția Eu-lui către lumea exterioară. Ca oglindire în faptele și gesturile semenilor. Un demers dinspre interior către exterior și nu așa cum se petrece în manifestare inconștientă, așteptând ca exteriorul să se modifice cu de la sine pentru a ne fi nouă bine.

Privite din perspectiva conștientizării, a acceptării, îmbrățișării și integrării Ego-ului, călătoriile inițiatice ale înainte mergătorului Ioan și ale învățătorului Iisus întru iubire de semeni, precum și sărbătoarea pascală, conțin simbolistica adevărului etern al renașterii. Adevăr ce ar trebui celebrat zilnic. Prin tot acest demers, Iisus a propăvăduit iubirea și cunoașterea întru adevăr. Atingerea împărăției cerurilor pe pământ odată cu „moartea” Ego-ului fiecăruia dintre noi și renașterea în puritatea iubirii, a experimentării divinului în trup omenesc.

Învierea poate fi privită ca simbol al marii treceri întru alchimizare egotică, de la starea Ego-ului imatur, la maturizare și disoluție prin conștientizarea legăturilor de dependență. Într-un final la transcendență, întru renaștere a ființei fiecăruia dintre noi sub forma manifestării deplinei iubiri.

Energia iubirii nu se supune puternicei legi a dualității. O transcende. Formele de manifestare ale umbrei, atât cele luminoase, cât mai ales cele întunecate, sunt palpabile doar in trăire inconștientă, în neiubire. (…) ( Sursa articolului complet AICIhttps://egopedia.me/ro/i-logica-justitiarului-printre-e-fluvii-de-compasiune/ )

o tehnică simplă de deconectare de la orice situație anxiogenă

(…) Pe palierele evolutive ale unui Ego imatur, pot fi observate sincope ale proceselor subconștiente ce alimentează cu gânduri și energizează funcționarea mecanismelor minții în situații de cădere în admirație, / stări de bucurie și reverie, / relaxare, / clipe de satisfacție intensă, șamd… Este una dintre dovezile evidente ale alternanței stărilor egotice cu clipele de imersare în clipa prezentă…

Accesarea stării de prezență, în practica unui Ego maturizat, se obține prin direcționarea energiei atenției, inserând conștient timpi (pauze/spații „între două gânduri”) din ce în ce mai lungi de „non-gând” – „a-i da o pauză minții” la comandă – prin meditație, printr-un proces de respirație controlată, preluând conștient controlul asupra funcțiilor mentale și cognitive. (mai multe detalii în cărțile „Un pământ nou” și „Puterea prezentului” ale lui Eckhart Tolle)