energie pozitiva

fii acolo unde se intampla lucruri pozitive… fii tu cel ce le genereaza…

umbra, o constelatie de resurse si daruri…

„(…) Vei întelege cum lumina si întunericul sunt practic indisociabile. Si sper sa-ti trezesc gustul de a patrunde în adâncurile obscure ale fiintei tale, pentru a-ti recupera comorile îngropate cu mult timp în urma.

Dhammapada, cea mai faimoasa scriptura din canonul pali (Theravadin), în care se crede ca sunt înregistrate chiar cuvintele lui Buddha, spune la un moment dat: „Ce minunat creste lotusul în mizeria de pe marginea drumului. Parfumul lui pur încântându-ti inima.”

Ii invidiez putin pe indieni pentru sansa lor de a întelege miracolul transformarii spirituale privind, pur si simplu, un lotus. Un lotus este, în sine, un fenomen. De ce? Nu pentru ca este o floare foarte frumoasa (exista pe lume sute de flori superbe), ci pentru ca este o floare care creste din noroi.

„în mizeria de pe marginea drumului”, spune poetic Dhammapada. încearca sa transpui acest fenomen în plan psihologic. Noroiul care da nastere si care hraneste frumusetea este echivalent cu tot ceea ce, fiind negativ si urât, se transforma în încântare, amplifica si eleveaza sfera constiintei.

Anunțuri

calea eliberarii de suferinta – dezidentificarea…

Despre cele patru nobile adevăruri…

Sursa: „LILA Spirit, jocul cosmic, jocul creatiei…”

I: Vom începe să vorbim astăzi, despre cele “Patru nobile adevaruri” ale lui Buddha Sakyamuni, vom începe cu o poveste frumoasă, din punctul meu de vedere.

Povestea spune că, după ce Buddha Sakyamuni s-a iluminat, stând sub un pom, în actuala localitate Bodhgaya din India, a mai rămas câteva zile acolo, gândindu-se ce să facă el de-acum înainte. Să le vorbească oamenilor?! Să nu vorbească?!… Și atunci a venit la el Brahma, stapânul Universului, care i-a vorbit și l-a trimis în lume, să meargă și să învețe oamenii. La îndemnul acestuia, Buddha a plecat spre Varanasi; și pe drum a întâlnit un om. Pe vremea aceea, oamenii erau foarte preocupați de lucrurile spirituale; și la doi, trei oameni care treceau, puteai să întâlnești un călugăr, un yoghin, un practicant de ceva. Văzându-l pe Buddha foarte fericit si bucuros, omul respectiv, care era foarte religios și un bun practicant, l-a întrebat care este motivul marii sale fericiri. Și Buddha i-a răspuns: “Eu sunt Buddha cel Iluminat!” Acest răspuns nu l-a facut pe drumeț decât să se uite la Buddha cu milă și dispreț, apoi și-a văzut de drumul său, mai departe.

teorema ultimului discipol : „toti oamenii pe care îi întâlnesti încearca sa te învete ceva…”

Teorema ultimului discipol suna asa: „pe aceasta planeta toti oamenii au atins starea de deplina cunoastere, cu o singura exceptie. A mai ramas un singur om care înca nu a atins cel mai înalt nivel spiritual. Tu esti acel om. Tu esti ultimul discipol. Toti ceilalti sunt maestri.”

Ce zici de chestia asta? Pe Pamânt a ramas un singur om pe care, în cele mai creative sau excentrice moduri, ceilati încearca sa il învete. Tot ceea ce ei fac, are în vedere acest scop ultim: sa înveti ceea ce ai de învatat si sa obtii starea deplinei intelegeri.

Stiu ca ti se pare greu de crezut.  E natural atunci când nu ai atins acea vibratie. Te poftesc sa testezi aceasta ipoteza.  Ea spune ca toti oamenii pe care îi întâlnesti încearca sa te învete ceva.

dacă nu poti fi fericit atunci cand esti singur, atunci nu vei fi fericit nici cu altcineva…

Ataşamentul limitează capacitatea de a iubi. Dacă tu te centrezi pe o persoană, alţi oameni nu vor beneficia de iubirea ta.

Principiul reciprocităţii, îl mai ştii? „Vreau ca tu să mă iubeşti doar pe mine, tot aşa cum eu te iubesc doar pe tine.” Cât devotament, câtă fidelitate, ce relaţie înălţătoare!

Îţi prezint acelaşi principiu, în altă perspectivă: „Vreau să îţi blochezi iubirea faţă de alte persoane şi să mi-o oferi exclusiv. Aşa voi face şi eu”.

Iată în ce constă relaţia: îţi inviţi partenerul să devină o persoană blocată, după chipul şi asemănarea ta. Ataşamentul blochează curgerea spontană a iubirii şi în alte direcţii, către alţi oameni.

natura ta este fericirea… dar o ratezi de fiecare data cand te identifici cu ceva…

” Fericirea este chiar natura ta, pe care o experimentezi fără efort atunci când, ai ghicit, nu te identifici. Nu ai nevoie de nimeni şi de nimic pentru a fi fericit. Tu eşti deja fericit, doar că nu ştii asta.

Şi de ce nu o simţi? Pentru că, în loc să fii conectat la ceea ce eşti, te concentrezi pe ceea ce nu eşti. Crezi că eşti un corp. Corpul are o mulţime de nevoi. Când nu-i e foame, îi e sete, când n-are nevoie de apă vrea să doarmă, când nu îi e somn are chef de sex. Nu mai vorbesc de faptul că doreşte o anumită mâncare, un anumit ceai, un anumit bărbat sau o anumită femeie. Corpul ! Aproape veşnic nemulţumit.

Imaginează-ţi ce eliberare ar fi să observi nevoile corpului drept ceea ce sunt: nevoi ale corpului şi nu ale tale! E ca atunci când realizezi că maşina ta are nevoie de benzină, dar tu nu ai nevoie de benzină. Poţi să o bei, într-adevăr, însă nu cred că o să te simţi prea bine.

doar ceilalti sunt responsabili pentru felul cum te percep…

scorpio_1a” Cineva îţi spune că eşti frumoasă. Cea care credeai că eşti este măgulită. Tu observi asta. Altcineva spune că, în realitate, eşti o scorpie (adică ai 3 planete disonante în Scorpion). 🙂

Eşti afectată la un nivel, liniştită la altul. Dacă nivelurile n-au fuzionat, poţi răspunde cu calm: „Ei bine, la ce te aşteptai de la un adevărat Scorpion cu Pluton pe Ascendent?”

Ai dezactivat butoanele. Celălalt te jigneşte, te umileşte, te scuipă şi tu poţi zâmbi. Nu-ţi surâde genul acesta de libertate? E posibil, e chiar la îndemâna ta. Aşa eşti tu în mod natural, împăcată şi fericită, când nu îţi imaginezi că eşti altfel. Nu te mai chinui să obţii aprobarea, simpatia, medaliile sociale.

lumea e plina de cersetori, oameni care isi cersesc iubire unii altora… ei se simt dezamagiti si frustrati, deoarece nici un cersetor nu poate face fericit un alt cersetor…

Iubeşti cu adevărat atunci când nu te mai identifici cu o persoană anume, când nu mai crezi despre tine că ai un corp şi o anumită personalitate. Altfel spus, când ţi-ai deplasat simţul identităţii de la nivelul Eului la nivelul Sinelui.

Este ceea ce se manifestă spontan atunci când mintea se linişteşte şi se echilibrează, când sentimentul separării dispare, fiind înlocuit de o senzaţie de unitate destul de greu de descris, întrucât transcende posibilităţile ridicol de limitate ale vocabularului meu. Nefiind exclus ca rândurile anterioare despre identificare să fie obscure sau impenetrabile, voi vorbi în continuare altfel, despre aceleaşi lucruri.

Ştiţi care este criteriul după care poate fi recunoscută iubirea reală? Este bucuria. Când iubeşti cu adevărat eşti fericit. Te simţi împlinit şi nu mai ai nevoie de nimic. În primul rând, nu ai nevoie să primeşti ceva în schimb pentru iubirea ta. Înţelegi ce spun? Nu ai nevoie de cineva care să te iubească!

Tu nu iubeşti pentru a primi la schimb iubirea celuilalt. Iubeşti pentru că a iubi este ceva ce te face fericită. Iubirea reală există doar atunci când nu mai ai nevoie de un alt om! Nu ai nevoie ca celălalt să te aprecieze, să te laude, să-ţi acorde timpul lui, să te facă să trăieşti orgasme multiple sau să-ţi facă zilnic de mâncare.

când Eul apare, Iubirea dispare…

„Un adevăr elementar ne este necontenit demonstrat de respiraţie. Dacă te agăţi de aerul din plămâni şi nu îi dai drumul, în curând vei muri. Pentru a trăi este necesar să îl oferi atmosferei, să nu îl ţii doar pentru tine. Este vital să îl scoţi din tine, să îi dai drumul.

Primeşti şi oferi, primeşti şi oferi – este un echilibru. Ceea ce e atât de simplu la nivel fizic devine brusc complicat la nivel sufletesc. Acolo te bucuri să primeşti, dar ai mari ezitări în a oferi. Acumulezi afecţiune. O stochezi. Într-un alt caz, nu primeşti nimic şi, pe bună dreptate, te întrebi: „Dar eu de ce să ofer?”

Ambele variante stopează circuitul iubirii. Rezultatul este dezechilibrul emoţional. Devii frustrat şi nefericit, chiar dacă la suprafaţă împachetezi aceste sentimente adânci în siguranţă de sine sau lipsă de griji. Cine are o privire pătrunzătoare vede dincolo de ambalajul strălucitor.

ghici cine-ti deschide ochii la trezire… e cel ce ti-i inchide la culcare?

” Te-ai întrebat vreodata cine deschide ochii dimineata? Nu-mi spune ca tu îi deschizi. Ochii se deschid singuri, de la sine. Sau mai bine sa pun si o majuscula: ochii se deschid singuri, de la Sine. Întelegi? Asa începe spectacolul. Daca nu esti convins ca ochii se deschid singuri la trezire, întreaba-te te rog cine închide ochii la culcare. N-o lua “stricto sensu”: a închide/ deschide ochii înseamna a adormi/a te trezi!

Cine este cel care se trezeste? Daca ai putin respect pentru inteligenta mea, nu vei raspunde: “Eu sunt cel care se trezeste”. Încearca sa fii atent. Tu nu stai undeva în somn si spui la un moment dat: “În secunda urmatoare o sa ma trezesc” pentru ca în secunda urmatoare chiar sa te trezesti. Lucrurile stau pe dos: mai întâi are loc trezirea si apoi (e adevarat, extrem de repede) apare Eul. Tu te trezesti pur si simplu, fara sa-ti propui asta. În acelasi fel, tu adormi pur si simplu, dar nu stii niciodata când. Tot ce faci tu este sa te bagi în pat si sa închizi ochii. Momentul exact în care adormi este o decizie care nu-ti apartine, în acelasi fel în care momentul în care te trezesti nu este hotarât de tine.

la fel ca si constientul, subconstientul colectiv are ca scop perpetuarea existentei sale („contagiune sociala” – domeniu sociologic)

Mult timp conceptul de subconstient colectiv a ramas o simpla teorie care i-a intrigat pe savanti, lipsita insa de prea multe dovezi care sa o sustina. Nimeni nu punea la indoiala faptul ca orice om are o latura intunecata, dar explicatia lui Jung ar fi putut fi o simpla inventie intelectuala, ce-i drept geniala. Dovezile au inceput sa se acumuleze abia recent, dar nu au facut decat sa aprofundeze si mai tare misterul.

Spre exemplu, se stie de mult timp ca daca un om devine singur si izolat, asa cum se intampla adeseori cu vaduvele batrâne, riscul de boala si de moarte creste prin comparatie cu cazul persoanelor cu conexiuni sociale puternice. O casnicie fericita te face intotdeauna mai sanatos. La inceput aceasta descoperire a fost greu de acceptat, intrucat cercetatorii din domeniul medicinii nu vedeau nicio conexiune intre minte si corp. Cum ar putea sti inima sau o celula precanceroasa ce simte omul? A fost nevoie sa fie descoperite asa-numitele molecule-mesageri pentru a demonstra ca cerebelul traduce toate emotiile prin secretia de substante chimice echivalente. Atunci când aceste molecule-mesageri ajung in fluxul sanguin si invadeaza sutele de miliarde de celule, fericirea sau nefericirea omului sunt transmise inimii, ficatului, intestinelor si rinichilor.

zilnic accesam una dintre cele trei energii: a razboinicului, a vindecatorului si a magicianului… dintre toate, de departe insa… a fi in energia magicianului reprezinta chintesenta vietuirii inteleptite…

” Umanitatea căzută în iluzie a căutat mereu o scurtătură pentru a ieși din propria nefericire. Simțindu-se separată de realitate a visat la puterile magice, la bagheta fermecată, la o formulă secretă, o tehnologie sacră, o cunoaștere ascunsă. Cei care au căutat-o au sperat mereu ca această magie să-i scutească de propria transformare interioară și să le confere puteri miraculoase asupra celorlalți. ”Nimic nu vă este ascuns” a spus un mare Maestru al Umanității. Magia există și este disponibilă oricui alege să o trăiască. Doar că asta presupune oprirea căutării unei scurtături și redescoperirea Adevărului despre noi înșine, acel Adevăr care ”ne face liberi”. Magicianul există în fiecare dintre noi. El trebuie revelat prin experiența directă a adevăratei noastre anverguri. Iar timpul Revelației este Acum.

observa cu atentie si traieste deplin starea de bucurie produsa in tine de intalnirea cu un vechi prieten (respectiv tristetea, furia in cazul unui neprieten pe care ai fi dorit sa-l eviti)

” Cand întalnesti un prieten pe care l-ai asteptat îndelung

întampina-l cu bucurie si ia toata bucuria asupra ta.

Intra în aceasta bucurie si devin-o una cu ea – poate fi orice bucurie, orice te face pe tine fericit. Aceasta propozitie “întampina cu bucurie un prieten care ti-a lipsit” este doar un exemplu. Pe neasteptate poti întalni un prieten pe care nu l- ai mai vazut de zile sau ani în sir si te cuprinde brusc bucuria.

Însa în loc sa-ti îndrepti toata atentia asupra bucuriei, o îndrepti asupra prietenului si scapi astfel esentialul, iar bucuria ta nu va mai dura mult. Atentia ta se concentreaza asupra prietenului, începi sa vorbesti, sa reactualizezi amintiri comune si scapi momentul spre a te bucura cu adevarat. În acest mod bucuria se pierde.

Cand întalnesti un prieten si inima ta este inundata brus de bucurie, concentreaza-te aupra acestei bucurii. Încearca sa simti plenar bucuria si fii tu însuti acest belsug de traire. Întampina-ti prietenul în asa fel încat amandoi sa fiti cuprinsi de bucuria voastra, în mod constient. Lasa- ti prietenul la marginea evenimentelor, în timp ce tu ramai în centrul acestui sentiment de fericire. Aceasta traire se poate realiza în orice situatie.

Soarele rasare si dintr-o data simti ca si în interiorul tau rasare ceva. Uita atunci de soare, lasa-l la periferie, iar tu ramai centrat în propria energie ascendenta. Felul în care vei reusi sa te concentrezi, va declansa raspandirea energiei în tot corpul tau, în toata fiinta ta. si nu fi nici acum spectatorul care observa ce se întampla. Contopeste-te în acest proces!

Nu se întampla prea des sa cunoasteti bucuria, fericirea, beatitudinea si ar fi pacat sa scapati aceste momente din cauza faptului ca va concentrati atentia asupra obiectului. De cate ori resimtiti bucurie, aveti impresia ca ea vine diaafara. Prietenul apare si atunci este ca si cand bucuria ar veni din faptul ca l-ati întalnit – ca si cand ea s-ar datora prietenului. Dar în realitate nu este asa.

Bucuria este întotdeauna în voi, iar prietenul reprezinta doar pretextul prin care ea se poate exprima. Prietenul poate doar sa va atentioneze, ca bucuria a si venit si aceasta este valabil nu numai pentru bucurie, ci pentru toate sentimentele. Pentru mania, tristetea, durerea, fericirea voastra – asa se întampla cu toate lucrurile.

Ceilalti oameni creeaza doar situatia favorabila, pentru ca sentimentele tainuite sa iasa la iveala. Ceilalti nu sunt acum ce declanseaza sentimentele noastre, si nu pot schimba nimic în voi. Orice s-ar întampla cu voi, se întampla din interiorul vostru, pentru ca s-a aflat acolo dintotdeauna.

Întalnirea cu un prieten se constituie în ocazia de a da la iveala ceea ce este latent si ascuns în voi. Din acele izvoare tainice se manifesta ceea ce dintotdeauna a existat aici. Trebuie sa ramaneti în orice situatie ati fi, la sentimentele voastre cele mai intime. si atunci veti dobîndi o cu totul alta atitudine în viata.

Aplicati aceasta tehnica si la senzatiile voastre negative.

Cand va înfuriati, nu transferati furia asupra persoanei care v-a declansat starea. Uitati de celalalt si deveniti voi însiva furia. Simtiti furia în totalitatea sa, lasati-o sa se dezlantuie. Nu încercati sa rationalizati spunand – “Acest individ m-a facut manios”. Nu acuzati pe celalalt, pentru ca el este doar factorul declansator…

Fiti recunoscatori! Cineva v-a ajutat sa aduceti la lumina ceva obscur si reprimat. Celalalt v-a atins tocmai un punct vulnerabil, care exista dinainte, dar într-un mod ascuns. Acum ca ati fost atentionati, încercati sa simtiti mai bine rana.

Folositi aceasta tehnica la fiecare sentiment ce va apare, fie negativ sau pozitiv si va veti supune astfel unei transformari radicale. Fie ca este pozitiv sau negativ, deveniti voi însiva acest sentiment. Daca este manie, atunci mania se va disolva – si aceasta este diferenta dintre sentimentele pozitive si cele negative.

Atunci cand un sentiment dispare prin traire constienta, este vorba de un sentiment negativ. cand prin traire constienta a unui anumit sentiment, deveniti sentimentul însusi, care se dilata si va cuprinde întreaga fiinta, atunci este vorba de un sentiment pozitiv.

Constiinta voastra genereaza efecte diferite în cele doua cazuri. Daca este un sentiment malitios, constiinta voastra se va debarasa de el. Daca este un sentiment bun, frumos si placut, atunci deveniti una cu el; si constiinta voastra îl va face tot mai profund.

Aceasta este criteriul pentru mine; daca ceva devine mai profund prin constiinta voastra, atunci este bun. Daca însa dispare prin constiinta voastra, atunci este ceva rau. Ceea ce nu rezista în fata constiintei este pacatul, iar ceea ce prin constiinta creste, este virtutea. Virtutea si pacatul nu sunt concepte impuse de societate, ci convingeri interioare.

Folositi raza de lumina a constiintei ca pe o lampa si întunericul va disparea. Trebuie doar sa faceti lumina si întunericul va disparea, pentru ca în realitate el nici n-a existat. Întunericul n-a fost decat o stare negativa, respectiv absenta luminii. si multe alte lucruri mai apar la lumina, pentru ca ele existau dinainte.

Aceste rafturi cu carti, acesti pereti nu dispar, daca aduc lumina în încapere. În întuneric nu erau aici – nu erau vizibile pentru voi – dar cand faceti lumina, dispare întunericul si apare realul.

Prin constiinta dispare tot ce este negativ precum ura, mania, tristetea, violenta, iar atunci se va revela pentru prima data iubirea, bucuria, extazul. De aceea suna aceasta tehnica astfel:

Cand întalnesti un prieten pe care l-ai asteptat îndelung

întampina-l cu bucurie si ia toata bucuria asupra ta. – Osho”

darul calatoriei inimii – crestere a perceptiei, focusare a atentiei si constientizarii maestrului interior (meditatie ghidata)

Sursa (versiunea completa) : http://www.calatoriainimii.ro/ro/Revista/Articol/386-Darul-Calatoriei-Inimii

” Oprește-te un moment din alergarea gândirii chiar acum, în vreme ce citești aceste cuvinte, stai pe loc, adună-ți Atenția în piept și simte ce se petrece acolo, senzațiile, căldura, formele și culorile și texturile care se petrec în propriul tău corp, Viața care se mișcă precum o apă din care se nasc mereu sclipiri noi. Respiră adânc și atent, ca și cum fiecare respirație ar fi ultima în această lume, fă-ți un cuib rotitor de atenție în spațiul sacru al Inimii și lasă-l să crească sub puterea Atenției tale, lasă-ți respirația să hrănească senzațiile, care nu sunt altceva decât energii subtile aflate în mișcare sau în transformare și apoi, așa, cu ochii deschiși, în vreme ce citești, crește spațiul conștient pe care îl creezi în interior până când va umple întregul volum al pieptului, întreaga cutie toracică, plămânii, omoplații, claviculele, umerii, coloana vertebrală fă-o cumva translucidă, lasă respirația adâncă și lentă să o traverseze, să o spele, să o facă luminoasă, fiecare inspirație profundă și lentă hrănește spațiul interior cu senzații noi, fiecare expirație golește acest spațiu pentru a face loc unui nou flux. Atenție și Respirație în piept. Lasă totul deoparte și descoperă cum Atenția și Respirația transformă, rapid și miraculos, senzațiile, cum revelează în spațiul lăuntric energii noi, proaspete, cum învie un fel de efervescență care crește pe măsură ce menții dansul Respirației și al Atenției, Cu fiecare flux și fiecare reflux, cu fiecare umplere și fiecare golire Percepția devine mai largă, mai adâncă, mai clară, mai vie. A percepe este totuna cu a fi Conștient, cu A Simți. Începi să simți. Ancorează-ți Atenția în senzații, în simțire, și lărgește lent, cu grijă, spațiul viu din piept, cultivă-l cu Respirație, modelează-l, crește-l, dilată forma interioară a pieptului, fă loc înăuntru, creează spațiu. Poți simți dansul senzațiilor în articulațiile umerilor, poți simți felul în care oasele brațelor sunt conectate cu umerii pe dinăuntru? Dă drumul acum Atenției și Respirației să curgă pe dinăuntrul brațelor, prin oase, prin mușchi, simte forma interioară a brațelor, coatele pe dinlăuntrul lor, respirația e mare, generoasă, bună, trimite aerul curat în antebrațe și lasă senzațiile să invadeze acest nou spațiu Conștient, lasă efervescența Prezenței să corpul, creează în brațe și antebrațe un spațiu transparent și aerat, curgător, plin cu senzații, continuă să citești aceste cuvinte, dar Atenția ta este în piept și în brațe, acolo unde este și respirația ta, umple acum, delicat dar ferm, palmele, simte-ți podul palmei pe dinăuntru, fiecare deget, fiecare falangă, unghiile și senzațiile de sub unghii, buricele degetelor, fiecare, mișcă-le. Senzațiile dinăuntru se nasc brusc, lasă-ți palmele să devină transparente, lasă aerul să treacă prin ele, să le traverseze, respiră adânc și lent, aer, aer, întreaga formă interioară a pieptului, brațele, antebrațele și palmele devin spațiu viu și clar, oasele brațelor sunt umplute cu densitatea aerului, cu transparența și ușurătatea aerului, precum oasele aripilor de pasăre. Lasă-ți palma dreaptă să se miște puțin, mângâie spațiul, mișcă degetele făcute din senzații turnate în formă, respiră cu palma, prin toți porii pielii, apoi, cu delicatețe, chiar în vreme ce citești aceste cuvinte, respirând adânc și lent, conștientizează felul în care palmele tale, și brațele tale ușoare, sunt prelungiri ale Inimii tale în dimensiunea orizontală a existenței, conștientizează cum brațele și palmele nu sunt doar pentru a face, dar și pentru a simți, pentru a percepe, pentru a aduce în spațiul interior ecouri ale realității, pipăie realitatea, ca o mângâiere, spațiile goale dimprejurul tău nu sunt deloc goale, nenumărate forme și densități ale Existenței umplu spațiul, respiră-le înăuntru, simte-le cum interferează în cutia de rezonanță a pieptului, deschide-te în fața realității sferice dimprejurul tău, conștientizează felul în care totul se petrece de jur-împrejurul acelui Centru din adâncul pieptului. Fiecare inspirație profundă face acest spațiu mai viu și mai clar, fiecare expirație lentă golește forma interioară pieptului pentru a face loc unui nou val.

observatori ai frumosului…


Suntem inconjurati de nenumarate lucruri si vietati de o deosebita frumusete… In fiecare moment se intampla ceva remarcabil… Puzderie de muguri, mladite si petale se inlantuiesc spre a celebra renasterea vietii intr-o primavara plina de promisiuni… Suntem partasi ai miracolelor ce se petrec clipa de clipa…

Galerie imagini – AICI

te vei bucura de orice prezenta in viata ta, atunci cand ti-ai gasit in interior, acceptat si integrat aspectul opus, fie el masculin ori feminin…

Nu-ti vei mai dori – cu price pret – a forma un cuplu (cautarea sufletului pereche) cand ti-ai gasit, acceptat si integrat aspectul masculin/feminin din interior, cand vei fi observat cu mai multa atentie si acordat mai mult credit acelor stari si senzatii prin care treci uneori fara a sti de unde vin…

” DOMNICA PETROVAI: Am intalnit multe femei care nu cred ca sunt demne cu adevarat de a fi iubite si ca „trebuie” sa dovedeasca, lor si barbatului ca „merita” iubirea. Si asta este pentru mine foarte trist, dureros.

Femei critice cu ele, excesiv de critice, perfectioniste, care renunta la ele si nevoile lor pentru a face pe plac, pentru a nu supara, pentru a nu dezamagi. Care controleaza barbatul si relatia fara sa stie sa poata sa fie si autentice. Si nu spun ce simt, ce vor, direct pe intelesul barbatului, nu pun limite clare si ferme din teama de a nu fi respinse sau parasite si din teama de singuratate.

ghid de buna vietuire 2o17 – „creatie constienta de realitatate”

Trecut versus Prezent

Fie că suntem conștienți de acest lucru sau nu, viața noastră este transformare perpetuă. A rămâne ancorați în structuri, fie ele de gândire, emoționale, relaționale sau corporale, generează durere, conflict interior. Tendința naturală a Ființei este către conexiune, creație perpetuă, exprimare de sine în ceea ce facem și suntem, în relații și în orice dimensiune, inclusiv în gândire. În vreme ce ego ne cere conservarea vechilor structuri din motive de securitate. Ego se teme de schimbare. Inima o cere. Conflict. Criză.

2017 este momentul unui uriaș salt de calitate a Conștienței și vieții. Criza se sfârșește în momentul alegerii unei perspective noi și, mai ales a întrupării acesteia. Noile alegeri devin gest, atitudine, putere interioară de a crea realitate, devin gândire nouă și trup nou. Trecutul se dizolvă în fața puterii lăuntrice omului conștient. A trăi la nivelul Maestrului Interior presupune curajul uriaș al ridicării în picioare, al recuperării verticalei în ciuda a ceea ce am fost. Transformarea lăuntrică este completă doar în momentul în care reușim să trăim pe măsura propriei revelații despre noi înșine. Este victoria Prezenței asupra vechilor roluri și identificări și este însoțită de o transformare substanțială a calității experienței de viață.

aleg sa-mi canalizez energia atentiei catre interior si sa ofer celor din jur aspectele frumoase ale celui ce sunt…

tgre_basoNu poti sa nu vibrezi in rezonanta cu opera acestui deosebit artist… Ce bijuterii… Cata frumusete, talent, munca, migala si rabdare…!

[ Uimitoarele sculpturi din lemn ale artistului italian Giuseppe Rumerio –
https://www.facebook.com/pg/Artistic007/photos/?tab=album&album_id=592705014229803 ]

Cat de inalt sa te dedici intru totul si doar nasterii de frumos… Doar frumosul dainuie peste timp…
Ce suflet frumos pot avea cei ce se desprind fara frica – de zbaterea celor ce-si doresc, oricand in timp, a sta in frunte, in orice frunte… 🙂 – dedicandu-si viata spre a oferi exteriorului, frumusetea sufletului lor…

bordeiul luminat de la marginea padurii…

mos-cu-minteSe spune ca… in trecut, candva… demult…, in aceasta zona de munte, un stapanitor al meleagurilor de atunci, ar fi ingropat intr-un loc doar de el stiut, cateva carute pline cu comori, agonisite numai el stie cum…

La marginea satucului de munte, se itea cararuia ce urca pieptis spre piscuri si pe care, se spune ca trecusera carutele cu comori. Aici, la marginea padurii, departe de celelalte case, se zarea de cativa ani licarind o lumina la fereastra si, pe timp de iarna, inaltandu-se o dara de fum din bordeiul, pe care, pana si cel mai varstnic locuitor al satului il stia dintotdeauna darapanat si nelocuit…

iubirea de frumos – limbaj universal al descatusarii energiei si implinirii aspiratiilor…

Sunt cativa ani de cand am asistat la proiectia unui excelent documentar, in spatiul amenajat in fata Ateneului Roman pe parcursul desfasurarii festivalului „George Enescu”.

Si astazi imi e proaspat in minte efortul facut de catre renumitul dirijor Daniel Barenboim pentru a oferi tinerilor muzicieni palestinieni o perspectiva cat mai placuta a manifestarii fiintei si infratirii umane, a bucuriei reusitei personale in incercarea lor de a-si depasi trauma conditiei lor zilnice de locuitori ai unei tari pe cale de disparitie.

Impreuna cu acesti tineri, a format o orchestra camerala si, in calitate de dirijor si mentor, i-a condus dincolo de hotarele pe care nu le parasisera niciodata, la cateva festivaluri europene si chiar la un concurs sustinut in Israel.