energie pozitiva

fii acolo unde se intampla lucruri pozitive… fii tu cel ce le genereaza…

Arhivă Categorii:r istorioare atemporale

calea eliberarii de suferinta – dezidentificarea…

Despre cele patru nobile adevăruri…

Sursa: „LILA Spirit, jocul cosmic, jocul creatiei…”

I: Vom începe să vorbim astăzi, despre cele “Patru nobile adevaruri” ale lui Buddha Sakyamuni, vom începe cu o poveste frumoasă, din punctul meu de vedere.

Povestea spune că, după ce Buddha Sakyamuni s-a iluminat, stând sub un pom, în actuala localitate Bodhgaya din India, a mai rămas câteva zile acolo, gândindu-se ce să facă el de-acum înainte. Să le vorbească oamenilor?! Să nu vorbească?!… Și atunci a venit la el Brahma, stapânul Universului, care i-a vorbit și l-a trimis în lume, să meargă și să învețe oamenii. La îndemnul acestuia, Buddha a plecat spre Varanasi; și pe drum a întâlnit un om. Pe vremea aceea, oamenii erau foarte preocupați de lucrurile spirituale; și la doi, trei oameni care treceau, puteai să întâlnești un călugăr, un yoghin, un practicant de ceva. Văzându-l pe Buddha foarte fericit si bucuros, omul respectiv, care era foarte religios și un bun practicant, l-a întrebat care este motivul marii sale fericiri. Și Buddha i-a răspuns: “Eu sunt Buddha cel Iluminat!” Acest răspuns nu l-a facut pe drumeț decât să se uite la Buddha cu milă și dispreț, apoi și-a văzut de drumul său, mai departe.

Anunțuri

bordeiul luminat de la marginea padurii…

mos-cu-minteSe spune ca… in trecut, candva… demult…, in aceasta zona de munte, un stapanitor al meleagurilor de atunci, ar fi ingropat intr-un loc doar de el stiut, cateva carute pline cu comori, agonisite numai el stie cum…

La marginea satucului de munte, se itea cararuia ce urca pieptis spre piscuri si pe care, se spune ca trecusera carutele cu comori. Aici, la marginea padurii, departe de celelalte case, se zarea de cativa ani licarind o lumina la fereastra si, pe timp de iarna, inaltandu-se o dara de fum din bordeiul, pe care, pana si cel mai varstnic locuitor al satului il stia dintotdeauna darapanat si nelocuit…

iubirea de frumos – limbaj universal al descatusarii energiei si implinirii aspiratiilor…

Sunt cativa ani de cand am asistat la proiectia unui excelent documentar, in spatiul amenajat in fata Ateneului Roman pe parcursul desfasurarii festivalului „George Enescu”.

Si astazi imi e proaspat in minte efortul facut de catre renumitul dirijor Daniel Barenboim pentru a oferi tinerilor muzicieni palestinieni o perspectiva cat mai placuta a manifestarii fiintei si infratirii umane, a bucuriei reusitei personale in incercarea lor de a-si depasi trauma conditiei lor zilnice de locuitori ai unei tari pe cale de disparitie.

Impreuna cu acesti tineri, a format o orchestra camerala si, in calitate de dirijor si mentor, i-a condus dincolo de hotarele pe care nu le parasisera niciodata, la cateva festivaluri europene si chiar la un concurs sustinut in Israel.

o ingenioasa recadrare…

mansarde_interactiveDe cate lucruri ori situatii am dori a ne bucura, dar nu le accesam pentru ca ne temem visceral a initia orice actiune, spunandu-ne cu convingere ca nu suntem destul de pregatiti ori informati pentru a le obtine…

Poate stii pe cineva care si-a spus candva, ori a aflat de la un „cunoscator” ca „jocurile sunt deja facute” in favoarea unor detinatori de monopoluri. Asa a ajuns la concluzia ca „marketingul” este o notiune fara sens intr-o lume „pervertita”.

Sau poate stii cat s-a straduit sa puna la bataie „saci” de carti de vizita in intalniri de „networking” fara a obtine rezultatele dorite, incat a concluzionat ca acest termen este „un pom mult prea laudat„,

Imblanzitorul de „elefanti albi”

white-elephant-giftIntr-un tinut bogat in resurse naturale, ce cunostea o neasemuita inflorire spirituala si de bunastare pentru locuitorii sai, ducandu-si viata intr-un palat renumit prin curatenia si organizarea sa, un maharadjah isi bucura ochii si sufletul inconjurat de familia si supusii sai.

De asemenea, era inconjurat de sfetnici intelepti, ce cunosteau tainele cerului, apelor si pamantului, precum si ale trupului, mintii, inimii si sufletului poporului sau. Traditiile erau cultivate cu bucurie, iar sarbatorile, la care luau parte cu mic, cu mare, erau daruite din belsug cu fastul cuvenit, pentru ca toti cei din regat sa se bucure de traiul tihnit, dupa istovitoare zile de munca.

daruire si loialitate…

hachiko-gerePutini sunt cei care nu au auzit diverse variante ale povestilor pline de admiratie care au circulat referitor la daruirea si loialitatea minunatului companion al omului.

Hachiko este unul dintre acestia, devenit un simbol national al Japoniei la scurt timp dupa ce istoria sa de viata a fost facuta cunoscuta, ajungand un exemplu dat de profesori si parinti copiilor, cultivand astfel spiritul loialitatii familiale. Relatia sa cu Hidesaburo Ueno, profesor la catedra de agricultură a Universității din Tokio, pe care l-a asteptat multi ani in gara Shibuya la aceeasi ora a sosirii trenului cu care acesta se intorcea de la cursuri, chiar si dupa decesul acestuia, a devenit la fel de faimoasa ca si multe iubiri celebre intre indragostiti, avand insa particularitatea devotamentului si loialitatii intre fiinte apartinand unor specii diferite.

a vedea iubirea in orice situatie si in orice fiinta, oricat de marunte sau stresante vi s-ar parea…

„Ti-a iesit iubirea-n drum… / Rau, nevoi, necaz, durere… / Se vor duce ca un fum…”

my_car_keyheart

Darul…

Ma indreptam catre un magazin pentru a lua un cadou unui vechi prieten… cu ocazia numelui sau de sfant.

Candva, intr-o situatie delicata, se purtase cu mine ca un tata, oferindu-mi sprijinul, dirijandu-mi pasii cu discretie si inteleptire.

Pus in fata unor optiuni alternative, i-am oferit in dar un obiect avand parca un nume predestinat celor ce stiu a-ti oferi o lectie de viata… si pe care ti-ai dori a-i avea mereu alaturi in situatiile dificile… (o sticla de – ghici 🙂 – brand scotian)

Dar, pana a ajunge acolo… am intalnit in trafic ceea ce s-ar fi putut numi si ar fi putut fi „marea iubire”… 🙂

Intalnirea unuia dintre sufletele pereche…

daca o soparla poate, noi de ce n-am putea…?

lizardsPentru a-si renova casa, un japonez a facut o spartura intr-un perete. Casele japoneze au în mod normal un spațiu gol între pereții din lemn.

Cu surprindere a constatat că acolo se afla o șopârlă blocata din cauza unui cui bătut din afara, într-unul din picioarele sale.

I-a fost mila cand a vazut aceasta, dar în același timp a fost si curios, dandu-si seama ca cuiul a fost batut cu câțiva ani în urmă, când a fost construită casa.

Ce se întâmplase…!?!

Șopârla a supraviețuit în această poziție atât de mult timp! Într-un perete despărțitor închis de mai mulți ani, fără a se misca. Pare imposibil de crezut.

cele patru neveste

Era odata un rege care avea 4 neveste.

Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie din cele mai scumpe si o trata cu cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce era mai bun.

De asemenea o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama ca aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un altul.

Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era intotdeauna draguta, intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va ajuta sa treaca peste momentele grele.

pe partea ta de drum cresc flori…

O bătrână avea două vase mari, pe care le atârna de cele două capete ale unui băţ şi le căra pe după gât.

Un vas era crăpat, pe când celălalt era perfect şi tot timpul aducea întreaga cantitate de apă. La sfârşitul lungului drum ce ducea de la izvor până acasă, vasul crăpat ajungea doar pe jumătate.

Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas şi jumătate de apă. Bineînţeles, vasul bun era mândru de realizările sale. Dar bietului vas crăpat îi era atât de ruşine cu imperfecţiunea sa şi se simţea atât de rău că nu putea face decât jumătate din munca pentru care fusese menit!