energie pozitiva

fii acolo unde se intampla lucruri pozitive… fii tu cel ce le genereaza…

Arhive etichete: frica

mecanisme ale negarii – a iesi din carapace…

” Unii oameni nu-si creeaza niciodata o masca buna. Nu se conformeaza prea usor regulilor. Atunci cand ceilalti ii critica sau ii judeca, o iau la fuga. Se retrag intr-o carapace emotionala. Se ascund acolo si raman invizibili, astfel incat nimeni sa nu-i critice, sa nu-i respinga si sa nu incerce sa-i corecteze.

Masca este creata pentru a obtine acceptare sociala, prin faptul ca ne aratam numai partea „buna”, iar carapacea ne ajuta sa ne izolam de ceilalti, ca sa nu ne injoseasca (sa spuna despre noi ca suntem „rai” sau ca „gresim”) ori sa ne atace. Unii dintre noi ne cream masti. Altii ne construim carapace. Uneori, le cream pe ambele, in acelasi timp sau in momente diferite din viata noastra.

De obicei, cel care isi construieste o carapace nu are o viata sociala prea activa. Nu simte ca ar vrea sa apartina unui grup. Prefera sa fie independent si liber, decat sa riste pierderea acestei libertati, conformandu-se ideilor si asteptarilor celorlalti.

Anunțuri

scoaterea mastii…

“ Adevarul – dur, dar important – este ca nu te poti vindeca, pana nu-ti recunosti suferinta, frica si rusinea. Nu te poti vindeca, pana cand nu-ti mai ascunzi sentimentele negative si nu te mai prefaci ca esti fericit atunci cand nu esti. Ca sa fii fericit, trebuie sa fii autentic. Trebuie sa-ti dai masca jos si sa fii real. Trebuie sa iesi din ascunzatoare.

Suferinta este un semnal de alarma. Prin urmare, sa-ti simti si sa-ti recunosti suferinta reprezinta primul pas al procesului de vindecare. Orice te impiedica sa-ti simti durerea si sa-i descoperi sursa este un act de negare. Este o incercare de a ignora chemarea inimii si a sufletului catre trezire si vindecare.

Toate dependentele/obsesiile sunt o forma de negare. Iti anesteziaza durerea sau te ajuta sa scapi de ea. Atata vreme cat esti dependent, nu simti profunzimea suferintei si nu esti motivat sa o vindeci.

Masca este chiar eul tau care te ajuta sa fii acceptat in societate. Te ajuta sa pari normal si bine adaptat, chiar daca nu esti. Iti ascunde suferinta si le arata oamenilor o versiune „editata” a fiintei tale. Acestia nu-ti vad frica rusinea, tristetea, judecata de sine. Nu vad cat de mult te doare inima sau cat de agitata iti este mintea.

abtine-te sa interpretezi ceea ce ti se intampla, daca vrei sa intelegi…

” Ce se întâmplă în viaţa ta e neutru; nu e nici pozitiv, nici ne­gativ. Tu decizi dacă e pozitiv sau negativ, spiritual sau profan. Tot ceea ce se află în cadrul experienţelor tale poate fi înzestrat cu calităţi spirituale, prin faptul că aduci dragoste, acceptare şi iertare. Chiar o boală fatală, un viol sau un omor pot fi schimbate prin pu­terea iubirii tale.

Tu ai impresia că înţelegi sensul evenimentelor ce au loc în viaţa ta. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Tu nu înţelegi sensul nici unui lucru ce se întâmplă, deoarece îi impui propriul tău sens. Dacă doreşti să înţelegi sensul a ceea ce se întâmplă în viaţa ta, in­cetează să-i mai conferi propriul tău sens. Lasă lucrurile aşa cum sunt. Simte-le pe deplin. Îngăduie-le să te-nveţe de ce au apărut în viata ta.

cele trei mari porti… pe calea vietii

” Un rege avea un fiu destept si curajos. Ca sa-l pregateasca pentru a infrunta viata, il trimise la un batran intelept.

– Lumineaza-ma: ce trebuie sa stiu in viata?

– Vorbele mele se vor pierde precum urmele pasilor tai pe nisip. Dar o sa-ti dau totusi cateva sfaturi. In drumul tau prin viata vei intalni trei porti. Citeste ce scrie pe fiecare dintre ele. O dorinta mai puternica decat tine te va impinge sa le urmezi. Nu incerca sa te intorci, caci vei fi condamnat sa retraiesti din nou si din nou ceea ce incerci sa eviti. Nu pot sa-ti spun mai mult. Tu singur trebuie sa treci prin asta, cu inima si cu trupul. Acum du-te… Urmeaza drumul acesta drept din fata ta.

Batranul intelept disparu si tanarul porni pe drumul vietii.

un bidon de energie… pozitiva, fireste! :)

Din cele mai vechi timpuri, constiinta colectiva ne transmite perpetuu o multime de frici, cu care venim in contact vrand-nevrand pana la momentul alegerii intelegerii lumii interioare. Ne trebuie ani de orbecaiala prin lumea exterioara plina de temeri provocate de lucrurile pe care nu le intelegem.

Spre exemplu azi am lasat pe hol un bidon de plastic, dupa ce l-am spalat in prealabil cu apa calda. Holul a avut un timp usa deschisa, patrunzand aerul extrem de rece al acestor zile de iarna. Bidonul, inchis fiind, a inceput sa trosneasca ca apucat in ghearele unei creaturi ce se zvarcoleste haotic.

Ganditi-va ce putea fi in mintea unui stramos, chiar si nu foarte indepartat, daramite pentru un arhaic antemergator nascut in perioada de copilarie a omenirii. Mi-l inchipui vazandu-si plosca din piele de cerb strangandu-se din senin, intr-o situatie similara cu cea descrisa anterior, la iesirea in frig dupa ce o tinuse langa foc, sau aceeasi plosca inghetand pana la pestera dupa ce a luat apa din rau intr-o zi geroasa de iarna.

viata – un perpetuu miracol al zidirii

Combina si preface, sub aripile sale transformatoare, anuland reciprocitati – materia in spatiu si spatiul in timp – exersand parca fara de zagazuri, transmutand curgerile energiilor cosmice prin fiece farama de spatiu…

N-ai reusi a te pune in calea ei fara a-i simti atat dogoarea iubirii, cat si o acuta frica de moarte – si nu vei putea intelege nicicand felul subtil dar tenebros in care comuta albul in negru, dar mai ales miracolul dumnezeiesc al transformarii intunericului intr-un suvoi de lumina alba stralucitoare ce te inalta intr-o nepamanteana bucurie si in acelasi timp te plezneste a trezie dureroasa ca dupa o crunta betie… de iluzii, de asteptari, de nevolnice intrebari si neputincioase zbateri…

Viata, traita din perspectiva zidirii, este un miracol…