energie pozitiva

fii acolo unde se intampla lucruri pozitive… fii tu cel ce le genereaza…

daruire si loialitate…

hachiko-gerePutini sunt cei care nu au auzit diverse variante ale povestilor pline de admiratie care au circulat referitor la daruirea si loialitatea minunatului companion al omului.

Hachiko este unul dintre acestia, devenit un simbol national al Japoniei la scurt timp dupa ce istoria sa de viata a fost facuta cunoscuta, ajungand un exemplu dat de profesori si parinti copiilor, cultivand astfel spiritul loialitatii familiale. Relatia sa cu Hidesaburo Ueno, profesor la catedra de agricultură a Universității din Tokio, pe care l-a asteptat multi ani in gara Shibuya la aceeasi ora a sosirii trenului cu care acesta se intorcea de la cursuri, chiar si dupa decesul acestuia, a devenit la fel de faimoasa ca si multe iubiri celebre intre indragostiti, avand insa particularitatea devotamentului si loialitatii intre fiinte apartinand unor specii diferite.

Similar, un Skye Terrier din Edinburg (Scotia), a fost loial stapanului sau timp de 14 ani, mult timp după decesul acestuia in 1858, petrecand fiecare seara la mormantul lui. O statuie a fost ridicata in memoria sa, plasata langa cimitir.

In Teresopolis, Rio de Janeiro, Brazilia, un caine numit „Leao” (insemnand „Leu” in portugheza) vegheaza si in ziua de azi asupra mormantului stapanei sale, Maria Cristina Cesario Santana, una dintre cei peste 630 de oameni decedati la inundatiile si alunecarile de teren din 17 ianuarie 2011 din Carioca.

In Spania a existat un caz similar – Canelo, in 1990, si-a vegheat zilnic stapanul la spitalul Cadiz unde-si primea tratamentul sau periodic de dializa, pana intr-o zi cand in urma unor complicatii stapanul a murit. Timp de 12 ani, pana la moartea sa, cainele l-a asteptat la iesirea din spital. In onoarea sa o strada a primit numele sau.

Au existat, de asemenea, in timp, diverse ecranizari celebre ale unor relatii de apropiere inte specii – Flipper, Lassie – fiind doar cateva dintre ele. Multe intalniri intre suflete pereche ce depasesc granitele fiintarii intru iubire, netinand cont de specia din care provin, ne raman insa necunoscute. Multe intamplari pline de substanta, din care am fi avut atatea lucruri de invatat despre daruire si loialitate, despre iubire neposesiva si bucurie intru fiintare, ne-au ramas neimpartasite, in care oameni si fiinte din alte specii, cat se poate de comuni, s-au apropiat, relationand in rezonanta, dand nastere unor situatii pline de pilduitoare mesaje.

Este firesc atasamentul intre fiinte care stabilesc o relatie inca din copilarie. Este cazul puilor nascuti din aceeasi mama, dar si al puilor din specii diferite, pusi sa convietuiasca impreuna datorita unor situatii deosebite de viata, ce-si petrec in buna intelegere primii ani din viata, continuand mai apoi sa manifeste intelegere si loialitate, uneori chiar in pofida diferitei situari a acestora pe scara lantului trofic.

Scriu aceste randuri cu foarte putin timp inaintea Sarbatorilor de Pasti. Si cred ca merita sa va impartasesc o perspectiva ce merge mai departe in a analiza natura inlantuirii relatiilor amintite mai sus.

Acum cateva zile am avut o discutie referitoare la minunatul Hachi. M-am intrebat ce l-a facut sa isi blocheze iubirea fata de alte persoane ce ar fi putut sa-i ofere poate aceeasi atentie, daruire si ingrijire pe care le-a primit de la stapanul si prietenul sau, dupa decesul acestuia. Raspunsul dupa indelungate si amanuntite argumentari a fost – cel de dependenta. Si este cat se poate de firesc.

Nu doresc in niciun fel sa depreciez sau sa minimalizez aspectele descrise pana acum la aceste minunate fiinte in manifestarea lor plina de daruire si loialitate. Nici sa judec sau sa etichetez o astfel de dovada de iubire aratata fata de cel pierdut, tinand cont si de faptul ca minunatele patrupede sunt considerate avand un grad de constientizare sub cel manifestat de oameni. Sunt cunoscute totusi multe situatii de adoptie de catre alte persoane si imediata adaptare a acestora, ce au trecut cu usurinta peste nefericita intamplare, cu nostalgiile de rigoare.

In cazurile descrise mai sus, poti sesiza fara putinta de tagada suferinta in manifestare in urma evenimentului nefast, pentru cel ramas in viata. Ori… iubirea este starea de bucurie a fiintarii si nu durerea. Astfel ca, intrebarea fireasca a fost: de ce ne blocam iubirea fata de alte fiinte atunci cand pierdem pe cineva drag? Te poti intreba chiar ce prelungiri din vieti trecute nasc reintrupari care fac sa fie manifestate astfel de neinchideri si dependente carora se supun aparent fara putinta de impotrivire? Cine stie ce vibratie energetica ca si fragment de sufletel indurerat s-a continuat astfel reintrupat in Hachiko?

Nu vom sti nicicand ce tipuri variate de energii potenteaza Universul – atat cat cunoastem acum din el – atat cat presupunem ca „l-am studiat si inteles”. Pot fi manifestari ale „legilor fizicii” care sa sfideze orice ne-am putea imagina. Insa in ceea ce priveste modul in care noi insine ne putem pozitiona in relatiile cu oamenii si evenimentele pe care viata ni le aduce inainte, ca si minunate daruri pe calea constientizarii, suntem cu siguranta perfectibili…

Sa luam exemplul a doi indragostiti. El si ea se „iubesc”. El sau ea il „paraseste” pe celalalt. Celalalt sufera nespus de mult si se blocheaza in a oferi si a primi iubirea altor persoane. Refuza contactele si se baricadeaza, ridicandu-si ziduri de netrecut, complacandu-se in aceasta situatie si plangandu-si de mila. Hrana pentru o lunga perioada de timp fiindu-i amintirile momentelor de apropiere fata de persoana pentru care, acum, putem spune ca mai are doar o fixatie. DA! Si nu este un cuvant atat de dur pe cat pare!

Atunci cand iubesti, cand ai atins acel stadiu de vibratie ce-ti permite sa te manifesti in constienta (fara a reactiona reflexiv la situatii ce-ti induc acelasi tip de manifestare, ca raspuns la comparatii cu evenimente trecute similare, ce au creat tipare comportamentale asimilate conform stadiului pe care te situai in acele momente), dai drumul cu usurinta oricarei situatii de neiubire, fara a te agata, creand fluiditate parcursului tau pe calea vietii…

Accepti cu usurinta libertatea celuilalt de a intra in si a iesi din relatie, la fel cum si tu esti liber sa o faci, bucurandu-te de fericirea pe care celalalt o traieste langa tine sau in alta parte, punand in comun si impartasind acumularile stadiului pe care acum va situati si vibratiile inalte ce va ghideaza spre implinirea propriei deveniri.

Orice etichetare, din orice parte ar veni, nu mai este acum decat un prilej de constientizare si alchimizare a energiilor joase pentru o manifestare deplina in pozitivare. Orice situatie judecata anterior ca fiind in „neregula” va fi perceputa acum doar ca o modalitate de revelare a proiectiilor exterioare pe care le faceai relativ la ceea ce aveai neacceptat, neinchis si neintegrat.

Orice judecata si etichetare nu-ti mai ofera acum decat bucuria autocunoasterii si aplatizarii curbei traiectului emotional, consfintind apropierea ta de linia calmului sufletesc si a bucuriei intampinarii vietii, in orice fel ti-ar aduce inainte darurile oferite de oameni intalniti aparent intamplator si situatiile prin care treci, lectii venite precis in cale-ti pentru a-ti oferi acel element lipsa in angrenajul magnific al atingerii prelungitei clipe de prezenta.

Doar o relatie posesiva impune blocaje, ridica ziduri, stabileste granite si limitari, creand obligatii de schimb, ce fac ca manifestarea iubirii sa sufere. De aici si intarirea ideii de trauma ca si explicatie pentru multe din situatiile de viata carora le impunem vointa noastra in a se derula doar conform asteptarilor pentru care ne-am setat, pe care le-am ras-gandit in a fi parcurse intr-un singur fel, neoferind libertate curgerii si acceptarii oricaror turnuri pe care o poate lua viata si pe care nu o putem prevedea.

Trauma este prin urmare, un blocaj energetic datorat unei impotriviri, un soc provocat de catre o manifestare a neiubirii si impotrivirii acceptarii curgerii vietii, cu bune si mai putin bune, fara a eticheta si judeca.

Similar, chiar si cei care pierd o fiinta draga, si-ar putea regasi mult mai repede linistea sufleteasca, vibrand activ in starea fireasca de iubire si recunostinta fata de cei langa care au impartasit momentele de bucurie… Isi pot accepta mult mai usor conditia, folosind un comutator al recunostintei, schimband orice gand trist cu un moment inchinat bucuriei intalnirii si conexiunii cu cel pierdut, a posibilitatii de a vibra in rezonanta, atat cat a fost dat, cu cel de care a fost legat acel minunat string de curgere, in ambele sensuri, de energie pozitiva…

Multumesc,

Anunțuri

2 răspunsuri la „daruire si loialitate…

  1. Pingback:articole | alincmihai

  2. Pingback:articole | alincmihai

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: