energie pozitiva

fii acolo unde se intampla lucruri pozitive… fii tu cel ce le genereaza…

umbra, o constelatie de resurse si daruri…

„(…) Vei întelege cum lumina si întunericul sunt practic indisociabile. Si sper sa-ti trezesc gustul de a patrunde în adâncurile obscure ale fiintei tale, pentru a-ti recupera comorile îngropate cu mult timp în urma.

Dhammapada, cea mai faimoasa scriptura din canonul pali (Theravadin), în care se crede ca sunt înregistrate chiar cuvintele lui Buddha, spune la un moment dat: „Ce minunat creste lotusul în mizeria de pe marginea drumului. Parfumul lui pur încântându-ti inima.”

Ii invidiez putin pe indieni pentru sansa lor de a întelege miracolul transformarii spirituale privind, pur si simplu, un lotus. Un lotus este, în sine, un fenomen. De ce? Nu pentru ca este o floare foarte frumoasa (exista pe lume sute de flori superbe), ci pentru ca este o floare care creste din noroi.

„în mizeria de pe marginea drumului”, spune poetic Dhammapada. încearca sa transpui acest fenomen în plan psihologic. Noroiul care da nastere si care hraneste frumusetea este echivalent cu tot ceea ce, fiind negativ si urât, se transforma în încântare, amplifica si eleveaza sfera constiintei.

Mai mult decât o suta de carti super destepte despre umbra si transformarile ei, lotusul ne arata continuitatea dintre murdarie si puritate, legatura dintre întuneric si lumina.

Privind un lotus stii, sau macar speri, ca ura poate fi transformata în iubire, ca pasiunea poate deveni compasiune. Din ceea ce este inferior se naste ceea ce este superior. Dar mai presus de toate, cred ca lotusul ne arata unitatea existentei, faptul câ superiorul nu exista fara inferior.

O metafora la fel de frumoasa este aceea a diamantului. Stii ce este. în esenta, un diamant? Diamantul este de fapt un carbune. Esie un carbune care a stat în pamânt milioane de ani, timp în care elementele sale constitutive au fost rearanjate.

Mediteaza asupra acestei mentiuni. Nu a fost adus nimic nou din exterior, doar elementele sale au fost puse într-o alta ordine. Nu ti se pare ceva miraculos? Acelasi carbune pe care îl arunci în soba, rearanjat si restructurat, devine ultimul lucru pe care ai fi dispus sa-l arunci.

Inferiorul, prin anumite proceduri, devine superior. Alchimistii au înteles asta. Cei mai primitivi s-au straduit sa transforme metale obisnuite în aur. încercând sa faca avere. Cei mai rafinati s-au concentrat asupra energiilor launtrice, transformându-si fiinta, adica îmbogatindu-se spiritual.

Eu am o mare simpatie pentru oamenii care muncesc din greu, apelând inclusiv la mijloace necinstite, pentru a se îmbogati. Recunosc în ei pe viitorii alchimisti ai sufletului. Dorinta arzatoare de a se îmbogati s-a nascut în ei. Ea doar se manifesta acum pe cel mai grosier plan si este doar o chestiune de timp sa se înalte. De aceea nu-i condamn pe oamenii care vor sa faca bani, chiar foarte multi bani.

Este o lacomie minunata. Peste câtiva ani sau peste câteva vieti, dorinta de înavutire materiala va deveni nevoie de îmbogatire spirituala. Este doar o problema de timp! Nevoia spirituala exista, în germene, înauntrul nevoii de prosperitate materiala. într-un sol potrivit, aceasta samânta va exploda si va înflori.

Pâna atunci, oamenii ahtiati dupa bani, care reusesc sau doar se trudesc sa-i obtina, sunt mai avansati decât semenii lor animati de aceleasi intentii, pe care însa le reprima, pentru a parea altcineva decât sunt. Nici un potential nu se rafineaza si nu se dezvolta daca nu este utilizat, mai întâi în aspectele lui primitive.

Cum spuneam, unii oameni nu ating niciodata acest stadiu sau au mari dificultati în a opera într-un registru cognitiv abstract. Potentialul intelectual se manifesta gradat, de la inferior spre superior si aceasta stadialitate este valabila pentru orice alt potential. înca nu s-a gasit nimeni care sa studieze structurile variate ale lacomiei, agresivitatii sau josniciei, dar nu e timpul pierdut, nu-i asa? Doctorate în psihologie înca se mai dau.

Deoarece polii opusi nu exista decât împreuna, orice trasatura sau stare poate fi transformata în opusul ei. Aceasta se întâmpla deoarece energia ce permite manifestarea, suportul sau vehiculul starii are o natura neutra. Depinde doar de tine ce directie îi dai.

Gândeste-te la cineva care este trist. Tristetea lui poate deveni bucurie. Iata cum: el îsi exprima tristetea într-un cântec. Pe masura ce cântecul este scris, tristetea dispare. Linia melodica este trista, cuvintele sunt triste, dar autorul se însenineaza. Apoi cineva aude cântecul si îi raspunde. Ceva se schimba. Contactul naste bucurie. Mergi mai departe cu gândurile. Cântecul este imprimat si mii de oameni cumpara discul. Artistul este remarcat, premiat, ovationat. Ce a mai ramas din tristetea lui?

Forta vietii este neutra. Energiile nu sunt împachetate, etichetate ca la magazin. Nu ai pachete de „tristete”, „suparare” sau „bucurie”. Depinde numai de tine pe ce canale inviti energia suprema a vietii sa curga.

Este ca si cum ai avea un aparat de radio la care poti asculta toate tipurile de emisiuni, de la cele mai vulgare si indecente pâna la cele mai selecte sau înaltatoare. Tu alegi ce asculti! Daca nu-ti exerciti aceasta putere, puterea de a alege, altii vor alege pentru tine. Ei vor potrivi frecventele în functie de
preferintele sau nevoile lor. Accepti asta? Esti de acord sa auzi toata viata manele în timp ce tânjesti dupa Concertele Brandenburgice? Ai chef sa asculti emisiuni despre cultura sfeclei de zahar si ultimile tehnici de irigare a porumbului când te intereseaza de fapt emisiunile de bonduri, obligatiunile de stat
si corporatiste, notele de compensare si unitatile fondurilor de investitii?

Poate îti par deplasat. Crede-ma, aceste lucruri se întâmpla. Oamenii refuza sau se tem sa-si aleaga stari, trasaturi sau compartimente care sa le sprijine nevoile si evolutia, cedând acest drept altora, cel mai adesea fara sa stie.

Persoane semnificative din jurul copilului, în loc sa-l încurajeze si sa-i stimuleze libertatea de a alege, „îl fixeaza” pe posturi de care nu are nici un fel de nevoie, care nu-i reprezinta interesele, care îl fac sa se simta singur si neînteles.

Neavând înca putere de discriminare, mânat de nevoi emotionale a caror satisfacere depinde de cei din jur, copilul accepta sau e constrâns sa se branseze pe frecvente care îi sunt straine, adica sa adopte patternuri de a gândi, a simti si actiona care îi blocheaza potentialul nativ.

Daca te simti neîmplinit si tensionat, daci simti ca lipseste ceva esential din viata ta dar nu poti spune ce, fii sigur ca ai fost programat sa asculti emisiuni nocive sau, în cel mai bun caz, inutile!

Nevoile tale autentice sunt blocate în umbra, de undei îti trimit aceste semnale emotionale cifrate, la fel ca prizonierii care comunica între ei batând în tevile de la calorifer în alfabetul Morse.

Aceasta este ceea ce se numeste uneori „umbra pozitiva” sau partea’ luminoasa a umbrei, adica acele calitati sau nevoi de manifestare social evaluate ca dezirabile, blocate de o educatie autoritara si represiva.

Nu tind sa folosesc aceasta sintagma, „umbra pozitiva”, deoarece ea introduce o diviziune artificiala la nivelul umbrei. Am putea crede ca unele umbre sunt pozitive, altele negative. Orice aspect din umbra este simultan pozitiv si negativ. Doar discriminarea insuficienta, neatentia sau ignoranta ascund temporar una din aceste laturi.

Altfel spus, umbra poate fi polarizata în plan conceptual, dar este unitara în realitate. în ce ma priveste, sunt îndragostit de realitate si felul ei sublim în care uneste contrariile.

Sa presupunem însa ca esti lacom si îti vine greu sa accepti aceasta caracteristica. Stii ce se va întâmpla? Viata va trimite spre tine oameni lacomi. Cu cât îti reprimi mai puternic propria aviditate, cu atât te va îngrozi lacomia celor din jurul tau.

Te vei orienta inconstient spre o partenera care nu-si stapâneste poftele alimentare (mâncând produse nesanatoase, ispitita doar de gustul, forma sau culoarea lor), care îsi cumpani haine doar de dragul de a le vedea la ea în sifonier sau care refuza sa împarta o sticla de apa cu tine, oricât de deshidratat ai fi.

Ca femeie, e posibil sa atragi un partener a carui lacomie sa nu fie atât de vizibila, desi nu mai putin intensa. El nu e avid dupa friptura sau dulciuri, ci dupa informatii. Ca atare, cumpara carti în nestire sau urmareste programele de stiri de pe toate posturile, chit ca toti spun acelasi lucru.

La un moment dat, aceasta insatiabilitate a partenerului de cuplu te va scoate din minti. „M-am saturat”, vei gândi în timp ce te afli în fibrilatie. Nu te-ai saturat, te asigur, dintr-un motiv foarte simplu: Lacomia pe care o detesti la el/ea îti apartine, iar lacomia are aceasta proprietate interesanta: nu poate Fi potolita.

Daca nu partenerul de cuplu îti va oglindi lacomia, o va face unul din copii, unul din parinti, un coleg de la slujba sau, Doamne fereste, prietena cea mai buna, furnizoarca de încredere a celor mai recente bârfe.

Indiferent de persoane, reactiile tale vor fi de tipul „Nu înteleg cum poate fi atât de lacoma. Eu n-as face niciodata asa ceva!”. Asa e. Cum ai putea sa faci asa ceva în viitor? Tu deja faci asta în prezent, fara sa îti dai seama.

Priveste-ti impartial propria viata si vei identifica, neîndoielnic, comportamentele exemplare din zona voracitatii. (Cum, e un cuvânt prea pretios? Eeh, foamea mea de neologisme…). Vreau sa spun, vei descoperi cât de hraparet sau nesatul poti fi.

Lacomia se manifesta pe multiple paliere, de la cele mai grosiere pâna la cele foarte subtile. Unii sunt nesatui din punct de vedere sexual, dar nu toti devin prostituate, gigolo ori actori porno care îsi cer zilnic drepturile. Câtiva se fac ginecologi, pictori sau fotografi de nuduri, studiaza tantrismul sau trateaza tulburarile de dinamica sexuala, în calitate de psihosexologi.

Accentul pus pe sexualitate si locul pe care aceasta îl ocupa în viata lor sunt expresii ale aceleiasi realitati: interesul enorm pentru sexualitate, „foamea” de sex.

La altii, „obiectele” de care lacomia se leaga, pentru a fi satisfacuta, nu are nimic material. Ei prefera sa ramâna „saraci, dar cinstiti”, adica nu-i intereseaza banii sau privilegiile materiale, ci puterea pe care ti-o confera functia.

Acesti oameni duc într­adevar o viata modesta. Ei nu vor decât sa fie, din nou. presedinti de partid sau de tara (Bineînteles, persoanele si tarile de fata se exclud).

La niveluri înca mai subtile lacomia vizeaza Eul. Oamenii se agata cu disperare de propriile imagini de sine, refuza sa vada ca sunt si altfel decât cred si cheltuiesc energii considerabile pentru a-si promova acele parti ale personalitatii pe care le considera dezirabile sau grozave.

Citind aceste rânduri ai putea crede, cine stie, ca sunt un militant „împotriva lacomiei, ca doresc sa fie eradicata toi asa cum altii doresc sa fie eradicate saracia sau armele de distrugere in masa (Apropo, si saracia si armele de distrugere în masa sunt intim legale de lacomie. Iti las tie placerea de a analiza cum. Poti începe cu cuvântul „masa”)…

Asa cum vad eu lucrurile, lacomia, ca si orice alta componenta a umbrei, este O.K. Cu o conditie: sa fie orientata într-o directie pozitiva, adica sa fie integrata într-un set de actiuni care sa produca beneficii pentru tine, dar si pentru ceilalti si, pe cât posibil, sa nu lezeze pe nimeni.

De exemplu, ti-ai putea integra aviditatea pentru mâncare oferind asistenta, în cadrul unei organizatii nonguvernamentale, persoanelor subnutrite din lumea a treia. Gratie potentialului de care dispui, vei putea atrage suficient de multe alimente (programe, donatii, etc) ca sa-i ajuti. (Bineînteles, o parte îti
va reveni tie!).

Pofta de informatii o poti satisface angajându-te la o agentie de presa sau la un jurnal. Rapacitatea pentru bani, nevoia de a-i atinge si numara poale fi gratificata facându-te… casier, samd…

Ideea este ca gasind o sfera de manifestare potrivita pentru lacomia ta, ai sanse mari sa atingi excelenta în domeniul respectiv. Nu vei fi orice fel de casier, ci unul desavârsit, dupa cum, la un alt nivel, nu vei mai numara bani fizici, ci bani simbolici (dar pentru asia ai nevoie de studii superioare).

Ca sa ma apropii de domeniul meu, pofta nebuna de a trage cu ochiul prin vietile semenilor se sublimeaza minunat în serviciile de asistenta psihologica si terapeutica, adica acolo unde oamenii „se dezbraca” de secrete în fata ta. (Observasi conexiunea cu voyeurismul din sfera sexuala).

Ce sa o mai lungesc, lacomia, în acesl caz particular, orice alt aspect din umbra, în alte cazuri, pot fi integrate cu inteligenta si folos în vietile noastre. facându-le mai bogate si mai satisfacatoare.

Supuse negarii sau reprimarii, vor încerca, neistovite, sa ne atraga atentia asupra lor, asemenea sârguinciosilor muncitori din întreprinderile falimentare, care semnaleaza constant ca nu si-au primit salariile.

Pulsiunile neacceptate si neimegrate constient sunt continuu
oglindite de cei din jur, batând astfel la usa constiintei noastre.

Persoane care te irita la culme sau te dezgusta, întrupând ceea ce tu contii dar habar nu ai, se manifesta cu putere în viata ta. Alungâ-le si vor reveni. Distruge-i si locul lor va fi repede luat de altii, foarte asemanatori. într-un târziu, poate, vei întelege ca aceste lucruri nu ti se întâmpla pentru ca esti blestemat, ci pentru ca le atragi inconstient spre tine.

Aceasta întelegere va fi începutul salvarii tale. Din clipa în care ai acces la sensul adânc al acestor întâlniri cu persoane greu de suportat si începi sa accepti înauntrul tau caracteristicile pe care le respingi la ele, lumea ta începe sa se schimbe.

Este perfect natural. Schimbarile dinauntrul tau vor fi reflectate de schimbarile din afara ta. Toate energiile tale vor sa se manifeste. Dreptul lor de a exista nu este afectat de numele pe care le dai, de etichetele pe care le aplici.

Putin îi pasa agresivitatii daca îi spui ca este „rea”.  Sexualitatea nu se sinchiseste de eticheta de „indecenta”. Tendintei de a însela nu-i pasa de calificativul de „imorala”. Toate aceste impulsuri întunecate apar din inconstient, fara sa tina cont dc ceea ce tu vrei sa fii sau sa arati altora ca esti.
Este ca si cum s-ar naste în lumea obiectiva, prin intermediul tau. Esti un fel de mama a lor. Prin urmare, e mai nimerit sa ai grija de ele. Altfel, încercând sa le conservi înauntrul tau, sa le cenzurezi exprimarea cât poti de mult, semeni cu o femeie care refuza sa nasca dupa cele 9 luni regulamentare”. Ea face tot posibilul pentru a tine „copilul” înauntrul ei. Ti se pare ceva sanatos?

Ceea ce nu exprimi produce daune înauntrul tau, Pulsiunile inconstiente se tensioneaza, ating intensitati pe care Eul nu le mai poate controla. Gândeste-te putin! Ce preferi, câteva cutremure fractionatc. de 3-4 grade sau un cutremur de 9 grade pe scara Richter?

Toate procesele terapeutice implica deblocarea energiilor închise în umbrasi identificarea unor modalitati de a le folosi, fara a-i rani pe cei din jur. Nu e deloc o sarcina simpla sau de scurta durata. Crezi ca un tigru poale fi îmblânzit în 6 saptamâni? De ce ar fi altfel cu tigrii din interior? Un pericol la fel de mare este sa deblochezi pulsiuni intens tensionate, pe care ulterior sa le scapi de sub control! Este ca si cum ai lasa un leu înfometai în strada. Crezi ca va merge la restaurantul chinezesc pentru o
portie de orez?

Tigrilor, leilor si tuturor celorlalte lighioane le place libertatea. Nu le place în cusca. Cu efort, ele pot fi închise pentru toala viata, dar nu la fel stau lucrurile cu animalele launtrice. Acestea preseaza pentru a se manifesta în sfera constiintei si devin cu atât mai „nervoase” cu cât sunt respinse mai mult. „Foamea” lor de manifestare creste, pâna când nu mai poate fi oprita de nimic. în astfel dc cazuri pot chiar devora Eul, asn cum o mâta se delecteaza cu un soricel. In limbajul mai sofisticat al psihologiei analitice. Eul e înghitit de complexele parentale negative.

Si atunci, nu e mai recomandabil sa admiti, putin câte putin, aceste pulsiuni în constiinta, astfel încât tensiunea pulsionala sa nu se mai acumuleze în inconstient?

Forta umbrei nu este nici mare, nici înspaimântatoare. Ea doar devine asa, datorita reprimarilor. Privita cu ochi mai întelepti si prietenosi, umbra nici macar nu este un dusman. Ea devine un
dusman daca tu o tratezi ca pe un dusman. întelegi de la cine pleaca totul? Stiu ca nu-ti convine. Vreau doar sa fii constient de responsabilitatea ta, atât pentru cenzurile care ti se datoreaza direct, cât si pentru cele impuse de altii, care însa n-ar putea exista fara acordul tau implicit.

Copilul mic descarca imediat energiile care se trezesc în el. Pe masura ce creste însa. pentru a fi acceptat de cei din jur, pentru a fi iubit dc parinti si educatori, învata sa faca ceea ce i se spune sau i se cere, direct sau indirect, Învata ce trebuie sa faca pentru a fi „un copil bun”, pentru a i se spune Da în loc de Nu, pentru a obtine ceea ce doreste.

Spontaneitatea lui din „Vreau/ Doresc asta” se metamorfozeaza în „Ce voi pati daca vreau asta?; „Ce voi pierde daca ma exprim asa?”, „Cum trebuie sa ma comport pentru a dobândi asta?”.

Energiile pe care nu le mai descarca, evident, îi încarca. Ele devin magneti sui-generis care atrag din mediu, mai târziu, exact persoanele care descarca, adesea tara nici un fel de oprelisti, energii similare. Acestea sunt oglinzile. Iar oglinzile nu exista fara magneti, adica fara caracteristici neasumate, încarcate energetic.

Descarca energiile adecvat si oglinzile corespondente vor disparea. Ele nu exista decât împreuna. Imaginile exterioare corespund realitatilor launtrice, fiintei tale care este mai degraba un continent decât o insula.

într-un anumit fel si în acord cu filosofiile spirituale mai îndraznete, tu esti creatorul lumii în care traiesti. Nu în sensul ca Eul tau a creat-o efectiv, ci în sensul ca fiinta ta mai larga, de natura inconstienta, a atras-o spre tine.

Poti fugi de aceasta lume, dar reusita va fi efemera. Oriunde te vei duce, o vei recrea, adica o vei atrage din nou. Este ca si cum ai fugi din Bucuresti, crezând ca la Brasov chipul tau reflectat în oglinda va fi altfel.

Daca vrei sa vezi o alta reflexie, nu ceea ce oglindeste trebuie schimbat, ci ceea ce se oglindeste. Acesta e principiul din spatele îndemnului „Daca vrei sa schimbi lumea în care traiesti, începe prin a te schimba pe tine însuti”.

Daca nu-ti plac sau nu suporti diferite aspecte ale celor din jur, nu-i mai pisa cu cererile si pretentiile tale de schimbare. Cauta mai bine sa descoperi ce anume din tine oglindesc comportamentele
lor si pune în practica, pe tine însuti, ceea ce le ceri lor atât de vehement.

Daca finalizezi aceasta initiativa, îti garantez ca cei din jur vor fi extaziati. Mai mult, modelul pe care îl oferi le va permite si lor sa se schimbe, dar într-o modalitate mai naturala, mai putin încarcata de frica, rusine sau culpabilitate.

Si mai mult decât atât, daca ei se schimba mai lent, faptul ca ai învatat sa acceptio persoana, pe tine însuti, te va ajuta sa accepti o alta persoana, pe aproapele tau. Si când ai învatat sa faci asta cu tine si cu cel de lânga tine, devii mai capabil sa practici acceptarea si cu alti oameni.

Este ca si cum ai învata sâ mergi pe bicicleta. Nu vei mai uita asta. Vei sti sa mergi si pe o strada proaspat asfaltata si pe un drum comunal. Chiar daca mai greu, te vei descurca si pe terenuri mai accidentate si vei putea coborî inclusiv pante mai neprietenoase.

Problema principala este sa înveti sa mergi pe bicicieta. Restul e exercitiu, provocare, aventura. Calatoria de 1000 de mile începe cu primul pas. Primul pas, aici e buba. Aici e nevoie de vindecare, adica de constientizare, acceptare si transformare. Evalueaza-te cu onestitate si observa câta energie consumi pentru a nu fi un anumit gen de persoana.

Imagineaza-ti cât de creativ sau puternic ai putea fi daca i-ai da acestei energii o alta directie, adica daca nu ai mai irosi-o pentru a controla nevrotic alte energii.

Ai jucat vreodata sah cu tine însuti? Nu te poti învinge niciodata, deoarece tot ceea ce Negrul planuieste, Albul dejoaca. Singura posibilitate de victorie a uneia din parti este atunci când te prefaci, adica construiesti o strategie pe care, chipurile, cealalta parte nu o sesizeaza. Aceasta victorie nu e decât o mare pacaleala! La fel este viata unui om care se divizeaza, care se lupta cu parti din sine însusi cu speranta absurda ca va câstiga. Toate câstigurile sunt iluzorii! (…)”

Adrian Nuta – „Umbra”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: