energie pozitiva

fii acolo unde se intampla lucruri pozitive… fii tu cel ce le genereaza…

darul calatoriei inimii – crestere a perceptiei, focusare a atentiei si constientizarii maestrului interior (meditatie ghidata)

Sursa (versiunea completa) : http://www.calatoriainimii.ro/ro/Revista/Articol/386-Darul-Calatoriei-Inimii

” Oprește-te un moment din alergarea gândirii chiar acum, în vreme ce citești aceste cuvinte, stai pe loc, adună-ți Atenția în piept și simte ce se petrece acolo, senzațiile, căldura, formele și culorile și texturile care se petrec în propriul tău corp, Viața care se mișcă precum o apă din care se nasc mereu sclipiri noi.

Respiră adânc și atent, ca și cum fiecare respirație ar fi ultima în această lume, fă-ți un cuib rotitor de atenție în spațiul sacru al Inimii și lasă-l să crească sub puterea Atenției tale, lasă-ți respirația să hrănească senzațiile, care nu sunt altceva decât energii subtile aflate în mișcare sau în transformare și apoi, așa, cu ochii deschiși, în vreme ce citești, crește spațiul conștient pe care îl creezi în interior până când va umple întregul volum al pieptului, întreaga cutie toracică, plămânii, omoplații, claviculele, umerii, coloana vertebrală fă-o cumva translucidă, lasă respirația adâncă și lentă să o traverseze, să o spele, să o facă luminoasă, fiecare inspirație profundă și lentă hrănește spațiul interior cu senzații noi, fiecare expirație golește acest spațiu pentru a face loc unui nou flux.

Atenție și Respirație în piept. Lasă totul deoparte și descoperă cum Atenția și Respirația transformă, rapid și miraculos, senzațiile, cum revelează în spațiul lăuntric energii noi, proaspete, cum învie un fel de efervescență care crește pe măsură ce menții dansul Respirației și al Atenției, Cu fiecare flux și fiecare reflux, cu fiecare umplere și fiecare golire Percepția devine mai largă, mai adâncă, mai clară, mai vie.

A percepe este totuna cu a fi Conștient, cu A Simți. Începi să simți. Ancorează-ți Atenția în senzații, în simțire, și lărgește lent, cu grijă, spațiul viu din piept, cultivă-l cu Respirație, modelează-l, crește-l, dilată forma interioară a pieptului, fă loc înăuntru, creează spațiu. Poți simți dansul senzațiilor în articulațiile umerilor, poți simți felul în care oasele brațelor sunt conectate cu umerii pe dinăuntru?

Dă drumul acum Atenției și Respirației să curgă pe dinăuntrul brațelor, prin oase, prin mușchi, simte forma interioară a brațelor, coatele pe dinlăuntrul lor, respirația e mare, generoasă, bună, trimite aerul curat în antebrațe și lasă senzațiile să invadeze acest nou spațiu Conștient, lasă efervescența Prezenței să corpul, creează în brațe și antebrațe un spațiu transparent și aerat, curgător, plin cu senzații, continuă să citești aceste cuvinte, dar Atenția ta este în piept și în brațe, acolo unde este și respirația ta, umple acum, delicat dar ferm, palmele, simte-ți podul palmei pe dinăuntru, fiecare deget, fiecare falangă, unghiile și senzațiile de sub unghii, buricele degetelor, fiecare, mișcă-le.

Senzațiile dinăuntru se nasc brusc, lasă-ți palmele să devină transparente, lasă aerul să treacă prin ele, să le traverseze, respiră adânc și lent, aer, aer, întreaga formă interioară a pieptului, brațele, antebrațele și palmele devin spațiu viu și clar, oasele brațelor sunt umplute cu densitatea aerului, cu transparența și ușurătatea aerului, precum oasele aripilor de pasăre.

Lasă-ți palma dreaptă să se miște puțin, mângâie spațiul, mișcă degetele făcute din senzații turnate în formă, respiră cu palma, prin toți porii pielii, apoi, cu delicatețe, chiar în vreme ce citești aceste cuvinte, respirând adânc și lent, conștientizează felul în care palmele tale, și brațele tale ușoare, sunt prelungiri ale Inimii tale în dimensiunea orizontală a existenței, conștientizează cum brațele și palmele nu sunt doar pentru a face, dar și pentru a simți, pentru a percepe, pentru a aduce în spațiul interior ecouri ale realității, pipăie realitatea, ca o mângâiere, spațiile goale dimprejurul tău nu sunt deloc goale, nenumărate forme și densități ale Existenței umplu spațiul, respiră-le înăuntru, simte-le cum interferează în cutia de rezonanță a pieptului, deschide-te în fața realității sferice dimprejurul tău, conștientizează felul în care totul se petrece de jur-împrejurul acelui Centru din adâncul pieptului. Fiecare inspirație profundă face acest spațiu mai viu și mai clar, fiecare expirație lentă golește forma interioară pieptului pentru a face loc unui nou val.

Ia-ți acum palma dreaptă, fă-o moale, sensibilă și blândă și lipește-o de piept în dreptul inimii fizice, păstreaz-o foarte relaxată, cea mai moale palmă pe care ai creat-o vreodată, și conectează-te prin Atenție cu pulsul tău, cu bătăile inimii tale fizice, fiecare pulsație reverberează în palmă și în întregul spațiu interior al pieptului, simte cum se împrăștie pulsația în corp, conștientizează felul în care respirația ta atentă, aerul mare și bun, se dizolvă și curge odată cu sângele în fiecare celulă a corpului, conștientizează felul în care Atenția ta face atomii corpului tău să vibreze efervescent, rămâi așa vreme de câteva respirații adânci și lente, simte-ți inima fizică, pulsatorie și conștientizează acum marele mister al inimii, felul în care această pulsație este conexiunea noastră cu pulsația Existenței, felul în care inima fizică, neobosită, credincioasă și vie, tăcută dar mereu prezentă, alimentează spațiul corporal cu pulsația Întregului, a marii Sfere a Existenței în centrul căreia te afli, imensitatea sferică a spațiului viu de jur-împrejurul tău.

Ești un punct conștient în mijlocul Existenței. Sub tălpile tale se află trupul uriaș și sferic a acestei Planete, adâncimea vie din care corpul tău se hrănește, deasupra ta, cupola imensă a cerului, soarele și luna, norii și păsările, stele și galaxii, de jur împrejur, dimensiunea orizontală a lumii, în care oamenii aleargă orbi, pierduți în gândire, în frică, în grijă, rămâi nemișcat, pulsatoriu, viu, un centru conștient al existenței sferice care te conține, te susține, precum un uter cosmic, respiră existența, las-o să curgă în interiorul corpului tău fizic și să-l vindece de tensiune, de închidere, de răceală. Rămâi cu palma dreaptă pe inimă, moale, transparentă și vie, până când inima și palma devin una, până când pulsația inimii creează valuri de senzații în spațiul interior.

Extinde încet transparența pieptului și a brațelor, cu fiecare ciclu de respirație, către plexul solar, umple forma interioară a corpului cu energia sacră a Atenției. A venit timpul întoarcerii acasă, la tine însuți, prea mult ai hrănit cu energia sacră a Atenției tale frica și formele acestei lumi, Atenția forma sacră de energie care ne-a fost dăruită pentru a Crea la rândul nostru. Respiră adânc și lent și dăruiește Atenția ta spațiului lăuntric, Atenția aduce înapoi Viața, efervescența inconfundabilă a marii Prezențe, extinde lent dar ferm spațiul conștient din corp, în plexul solar, umple forma interioară a plexului solar cu Atenție și respirație, dizolvă umbra veche a emoțiilor, topește bolovanii din plex, pietrișul, zgura rămasă în urma nenumăratelor momente de tensiune, fiecare moment al vieții tale înseamnă nu numai gândire, dar și emoție, energie vitală turnată în gest, în atitudine, în relații, în acțiuni mai mult sau mai puțin conștiente și toate acestea lasă urme, Viața lasă urme în corp, șterge aceste urme, aceste sculpturi încremenite pe dinăuntru, cu respirația și cu Atenția ta, creează un spațiu curat și aerat, curgător, dilată permanent acest spațiu, la fiecare inspirație, și golește-l complet la fiecare expirație până când pieptul și plexul solar devin un singur spațiu viu și clar, ușor și transparent.

Coboară și mai mult în adâncul corpului către pântec, simte-ți burta pe dinlăuntru, fă-o moale, lejeră, detensionează complet spațiul pântecului, trimite acolo respirația și Atenția, pulsațiile inimii lasă-le să reverbereze în pântec, lasă să intre în conștiența ta, în percepția ta, organele interne ale pântecului, simte-le forma, greutatea, textura, culoarea, simte curgerile și transformările energiilor vitale ale pântecului, scaldă întregul spațiu rotund în senzații, deschide pântecul, dilată-l, fă-l viu, coloana vertebrală în zona lombară, fă-o transparentă, aereaz-o, simte osul sacru care are formă de inimă și deschide-l dinlăuntru către înafară, simte-ți oasele șoldurilor, simte-le forma, sunt precum aripile unui fluture, scaldă-le în respirație mare și generoasă, simte-ți coccisul, toată Atenția ta este acolo, întregind spațiul conștient pe care-l locuiești și îl creezi, respiră, rămâi în corp, dăruiește-ți Prezență, cel mai mare dar pe care și-l poți face ție și lumii, și, în sfârșit, lasă-ți Atenția să coboare în Rădăcină, în pelvis, care se relaxează, se deschide, de destinde, respiră în sexualitatea ta, adânc și lent, foarte atent, lasă senzațiile să se nască, cultivă-le, crește-le, lasă-le să se rotească, să danseze și odată cu ele, întregul tău corp palpită, pulsează, permite-ți senzațiile vii care izvorăsc din Rădăcină, este marea poartă către Mama Țera, Pământul, dimensiunea densă, feminină, rotundă, blândă, hrănitoare a Existenței, deschide Rădăcina, nu e nimic rușinos în senzualitatea profundă a corpului, sunt energiile vieții, cele care permit experiența noastră în corp, în densitate, sunt energiile care nasc fiziologia noastră, senzualitate vine de la a simți, a percepe, adică a fi conștient, respiră adânc, creează acolo un vârtej de senzații bune, blânde, lasă-le să se împrăștie de jur-împrejurul rădăcinii, în pântec, în picioare, relaxează, respiră profund și lent, deschide marea poartă a Pământului, a vindecării dimensiunii fizice, prea multă frică, prea multă judecată, prea multă condiționare a blocat această mare poartă, prea multă prejudecată, prea mult regulament, rădăcina este conexiunea cu profunzimile Ființei, cu dimensiunile iraționale, străvechi, fundamentale ale experienței umane, respiră profund și lasă respirația și Atenția să spele pânzele de păianjen, lacătele și fiarele să le topească, lasă Viața să curgă în corp prin această mare poartă a Vieții, spațiul sacru, transparent, care-și are centrul în inimă, în piept, lasă-l să deschidă prin Rădăcină, către profunzimea Pământului. Conștientizează cum picioarele tale sunt prelungiri ale Rădăcinii, către Pământ, așa după brațele și palmele sunt prelungiri ale Inimii, ale Centrului, în realitatea orizontală. Picioarele nu sunt doar pentru a merge, ele sunt conexiunea noastră cu densitatea, la fiecare pas, Mama Țera ne hrănește, ne susține, tălpile noastre absorb în fiecare clipă energia Pământului, o ridică și o transformă într-un proces alchimic, în interiorul corpului, respiră și ridică în mod conștient energia Pământului în corp, adu-o prin glezne, prin gambe, prin genunchi, prin coapse, direct în Rădăcină, fiecare inspirație profundă schimbă ceva în arhitectura energiilor interioare, în claritatea lor, fiecare expirație completă, conștientă eliberează ceva din rigiditățile interioare, respiră cu Rădăcina și cu tălpile în vreme ce citești toate acestea, devii, încetul cu încetul, în Centru conștient de realitate, de viață, de experiență umană.

Nu pierde Centrul, nu pierde pulsația inimii fizice, întregul corp, la gât în jos este viu și clar, continuă să respiri adânc și lent, foarte atent, în vreme ce mâna dreaptă, moale, hipersensibilă, este pe inima fizică, ia-ți mâna stângă și atinge delicat vertebrele cervicale, în spate. Așa. Acum dezlipește cu delicatețe mâna dreaptă de inimă și atinge cu vârful degetelor scobitura gâtului, acolo unde sunt corzile vocale, fără să pierzi nici un moment atenția din forma interioară a corpului, senzațiile din corp și centrul din adâncul pieptului, respiră lent, profund, și lasă un mic sunet, ca o notă muzicală, ca un oftat, fă corzile vocale să vibreze, ca un fel de eliberare interioară, ca un copil, cântă o mică vocală, ca un cântecel monocord care izvorăște nu din gât, ci corp, din pieptul tău viu, din plexul solar pântecul tău, din Rădăcina ta, din picioarele tale, un sunet blând care urcă din tălpi și din adâncurile Pământului, cântecul ființei tale în acest moment, un cântec-expirație care creează un curent ascensional, din adâncurile ființei, către gât. Lasă acest mic cântec să spele toate momentele vechi în care ai tăcut sau în care ai rostit altceva decât ai fi vrut, toate momentele în care nu ai avut curajul să fii tu însuți, continuă să respiri adânc și lent de câteva ori, apoi urcă încet cu vârfurile degetelor, cu Atenția ta și cu respirația ta mai sus, în forma interioară a gâtului, în vertebre, în trahee, simte articulările fine ale cartilagiilor traheei, mai sus, din ce în ce mai sus, până la baza craniului, în acel punct din capătul coloanei vertebrale, unde se sprijină craniul, respiră adânc, atent, foarte, foarte atent, buricele degetelor ating acum muchea occipitală, în spate, ceafa marcând spațiul de atenție și de respirație, de jur împrejurul acelui punct, în spatele urechilor, respiră, respiră atent, sub mandibulă, acolo unde sunt amigdalele, așa, simte acel punct și transformă acum respirația ta într-un foarte fină, foarte lungă, foarte atentă, deschisă de jur-împrejur, respiră prin toți porii pielii tale, cea mai lungă, cea mai sferică, cea mai mătăsoasă respirație pe care ai respirat-o vreodată, atinge-ți fața, fruntea, pomeții obrajilor, gura este întredeschisă, simte-ți mușchii minusculi ai feței, cei care creează expresia, și destinde-i, șterge de pe fața ta, cu Atenția și respirația ta lungă, lentă și moale, orice mască, șterge ridurile și urmele vechi ale emoțiilor, lasă fața să devină curată și albă precum fața unui copil care nu a trăit încă destulă frică, grijă, destulă identificare, ca o hârtie nescrisă fă-ți fața, respiră luung și lent.

Simte Centrul, în adâncul pieptului și întreaga realitate corporală, transparentă în respirației sferice, lasă toate lucrurile să curgă înăuntru și să emane înafară, ești conștient de Rădăcină și de senzațiile din ea, care te acordează cu Pământul și densitatea acestei lumi, cu trecutul tău străvechi în această dimensiune și cu strămoșii tăi, simte Pântecul și apele interioare ale Ființei cum se nasc inima de os, din osul sacru acordându-te cu toate curgerile și acțiunile acestei lumi, cu toate relațiile pe care le-ai creat, cu toate gesturile, cu mișcarea curgătoare a existenței, simte-ți Plexul Solar, Soarele Interior transformând în fiecare energii și emanând luminozitatea naturală a Ființei prin toți porii pielii, iluminând oasele, mușchii, vertebrele, sângele, irizându-le și descoperindu-le profunzimea, simte-ți Inima, Centrul Ființei, aliniată pe axa verticală cu toate dimensiunile tale și ale Existenței, respiră adânc și lent, valurile de mătase ale firii curg înăuntru și înafară, flux și reflux, unu și zero, plin și gol, fiecare inspirație este o renaștere, fiecare expirație este moarte ce precede o nouă renaștere, simte-ți respirația sferică aducând ecouri ale Lumii, ale Pământului și ale Cerului, ecourile experienței umane, nimic din toate acestea nu ți-este străin, nici tensiunile, nici frumusețea acestei lumi, deschide porțile Inimii pentru a simți totul, aerul din trupul tău este Aerul acestei lumi, păsările zboară în Respirația ta, norii aleargă pe suflul tău, respirație și Spirit, Centru și Sferă, zero și unu, unu și zero, respiră și simte gâtul, eliberat de tăcere și centrul de la baza craniului, acolo unde se află Ochiul percepției largi, al Simțirii, al Conștienței, răsuflarea ta lungă și lentă transformă structura oaselor feței tale, o face mai transparentă, mai translucidă și acum…

Urcă-ți palmele, blând, moale și atent, prelungiri ale Inimii în stânga și în dreapta cutiei craniene, atinge delicat, creează un nou spațiu pentru Atenția ta, exact în mijlocul creierului, între cele două emisfere cerebrale, respirația ta devine cea lentă, cea mai atentă, cea mai lungă, cea mai rafinată respirație pe care ai respirat-o vreodată, atât de lungă încât durează secunde întregi, o respirație care spală forma cutiei craniene, o detensionează, fiecare neuron, fiecare sinapsă redevine luminoasă sub puterea Atenției și a respirației, vreascurile vechi ale gândirii compulsive, repetitive se topesc, cioburile conceptuale își pierd forma, întreaga cutie craniană devine translucidă, axa verticală a ființei, care unește Rădăcina cu Coroana din creștetul capului se deschide prin propria ta Conștiență, atinge ușor cu vârfurile degetelor creștetul și deschide-te către profunzimea înaltă a Cerului, a Sursei, a celor mai rafinate dimensiuni ale propriei tale Ființe, energia care urcă în corp din Pământ, prin tălpi, prin Rădăcină, prin Pântec, prin Plex, prin Inimă, prin Gât, prin Ochiul de la baza Craniului, prin creier, izbucnește ca o rază de lumină deasupra capului tău, înfigându-se în Cer, întorcându-se la Sursă, respiră adânc și foarte lent, rafinat, centrul tău este Inima, Realitatea sferică de jur împrejur curge în Centru și emană din Centru pe fiecare expirație. Ascultă Realitatea, existența, oricum ar fie ea, mintea ta ascultă odată cu tine, prezentă, tăcută, atentă, ascultă obiectele din camera în care te afli, zidurile, oamenii, și dincolo de pereți ascultă Lumea, Pământul de dedesubt și marele Cer de deasupra, pe toate respiră-le înăuntru, pe toate eliberează-le la fiecare expirație. Totul vine, totul pleacă, nu vei păstra nimic pentru tine pentru că ceea ce ești cu adevărat nu are nevoie de nimic pentru a fi ceea ce este, Conștiența ta, capacitatea de a percepe orice dimensiune a firii, nu are un suport fizic, ea impregnează tot ceea ce există, Realitatea se naște din ea în fiecare clipă, fiecare expirație a ta naște lumea.

Deschide-te complet în această ascultare sferică, pe respirație, a realității, desființează complet granița arbitrară pe care ai crezut că o ai percepției, fiecare cuvânt pe care-l citești aici devine o ancoră a Atenției tale, senzațiile din corp devin efervescente, vii și acum devii conștient/ă de întreaga efervescență a Vieții dimprejurul tău, de întreaga vibrație și luminozitate a spațiului sferic de jur împrejurul tău, nu-ți duci Atenția nicăieri anume, ea rămâne defocalizată, centrată în Inimă, toate lucrurile curg unele din altele, sunt ținute în marea rețea a Existenței, fiecare frunză, fiecare pasăre, fiecare fir de iarbă, fiecare om, fiecare obiect este o expresie a acestei Existențe care locuiește pretutindeni, o expresie a Cerului care curge prin noi în Pământ și a Pământului care urcă prin noi în Cer, într-o transformare eternă, conștientizezi felul în care fiecare gest pe care l-ai făcut vreodată în gândire, în emoție, în energie sau în corp, a schimbat lumea, a contribuit la ceea ce este, felul în care toți oamenii, conștienți sau nu de toate acestea schimbă lumea la fiecare respirație, felul în care ceeace respirăm este impregnat cu toate gândurile care au fost gândite vreodată de vreo ființă aflată în experiența umană, cu toate emoțiile care au fost trăite vreodată, fiecare milimetru al acestui spațiu de jur împrejur pe care l-ai crezut gol este plin, chiar dacă aceste energii sunt nevăzute, ele pot fi simțite, respiră lung, lent, rafinat, creează, contribuie cu acest gest de Conștiență la facerea lumii. Deschide-te în fața conexiunii tale profunde cu ceilalți oameni,chiar dacă sunt pierduți, rătăciți în drame, în gândire, în identificare, cine ar putea să-i simtă mai bine decât tine, tu însuți știi prea bine această stare, deschide-te în fața tuturor dimensiunilor comune, ceea ce ne unește este cu mult mai mare decât ceea ce ne separă, lasă efervescența radiantă a percepției tale să se împrăștie peste Lume, dă-ți voie să devii vulnerabil/ă, transparent/ă, să simți, nu e nici un pericol, timpurile fricii se termină acum, ale separării, fiecare gând, fiecare emoție pe care o simte Umanitatea sunt ale tale, lacrimile noastre sunt atât de asemănătoare, zâmbetele noastre sunt la fel, motivele pentru carene temem sunt diferite, dar frica ta și frica celorlalți este așișderea, ca și bucuria, ca și revelația ca și frumusețea, biografiile noastre sunt diferite, dar experiența umană este atât de la fel, toți căutăm aceleași lucruri, aceeași Conexiune, toți ne zbatem în aceleași întrebări atunci când suntem rătăciți în labirinturile mentale, absorbiți de dimensiunea orizontală a Existenței, respiră adânc și sferic această Umanitate care nu este altceva decât propria ta oglindă, ești chiar tu, în mii, milioane de chipuri, de variante. Compasiunea nu este altceva decât Conștiența identității comune, a faptului că suntem expresii ale unui singur Cer care curge în noi, și al unui singur Pământ care urcă în noi, respiră adânc și lent, Inima ta devine un nod în rețeaua Existenței, lasă-te, ca un copil în brațele mamei sale, ținut în brațe de Existență, respiră, odihnește-te, călătoria se sfârșește aici, o nouă Călătorie începe cu fiecare respirație, viața și moartea, inspirația și expirația, dansul Întregului între Centru și Sferă. Ești un Centru conștient de realitate, corpul tău e viu și efervescent, plin cu Viață, te-ai întors Acasă, în propria ta Inimă, ai desființa granițele, totul se petrece în Inima ta, de vreme ce percepi totul, totul este în tine, respiră adânc și lent, fin și generos, fiecare moment în care ai fost plecat a fost un moment de părăsire, ale cărei urme se spală acum.

O nouă Conștiență se naște în tine, o Înviere, o întoarcere Acasă. N-am fost nicicând izgoniți din rai, corpul n-a fost nicicând o pedeapsă, experiența densității, a Pământului n-a fost niciodată o pușcărie, ci o alegere pe care am făcut-o cândva pentru a învăța să creăm realitate în aceste dimensiuni ale propriei noastre Ființe, am venit aici pentru învăța să lucrăm cu densitatea, fiecare moment al vieților noastre a fost un răspuns la întrebarea ”cine sunt eu”. Un răspuns în gest, în acțiune, în emoție, în gândire. Am creat identități, le-am trăit pentru a descoperi mereu și mereu că suntem mai mult decât atât, pentru a ne reaminti într-o bună zi, acum, despre anvergura, măreția și frumusețea propriei ființe, pentru a ne reîntoarce la Adevărul despre noi înșine printr-o experiență. Divinitatea n-a fost nicicând ascunsă, respiră, totul este pătruns de divinitate, Existența, tu însuți ești divinitatea aflată în manifestare, chiar acum, în această clipă. Voi renaște în inimile voastre, spunea Christos, în fiecare om, Eu sunt voi toți, și voi toți sunteți Eu, respiră adânc și lasă-te scăldată/ă de Existență, ceea ce ești în acest moment se naște, între Cer și Pământ, la fiecare respirație, permite-ți să simți, în marea masă a Umanității, nenumăratele puncte în care această Conștiență se naște chiar acum, luminițe aprinse în inimile oamenilor, Centre de Conștiență în masele întunecate ale identificării, respiră adânc și lent energia conflictelor care vin din ignoranță și din orbire, energia sistemelor pe care noi le-am creat în uitarea noastră despre adevărata noastră identitate, Inima ta, centrul tău de Conștiență este ceea ce ești, el transformă totul, vindecă tensiunile acestei lumi, devenim noi înșine ceea ce dorim lumii, cum ar putea fi altfel? Deschide-te în fața întregului tău trecut, a întregii tale experiențe de viață, din acest timp și din altele, fără să negi nimic, fără să regreți nimic, fără să judeci nimic, totul te-a condus până aici, acum, la această trăire a completitudinii, a integrării, a înțelegerii, tot ceea ce ai fost vreodată toate identitățile pe care ți le-ai asumat vreodată folosesc acum pentru a simți, pentru a compasiona, pentru a intra în rezonanță cu întreaga experiență a Umanității, renaști într-o nouă identitate, mai largă, mai vie, dincolo de frică , de separare, respiră lung și lent, lasă întreaga Sferă a Existenței să curgă în Centru și să emane din Centru.

Fiecare inspirație este Învierea ta, fiecare clipă de Conștiență, fiecare clipă în care te simți Acasă în acest corp, în această lume, în propria ta Inimă, fiecare moment în care nu te temi să simți totul. Ceea ce ești nu poate fi distrus, nici ucis, nici poluat, ești Conștiență transparentă, iar Conștiența nu are suport fizic, nu are nici o densitate, ceea ce ești, pur și simplu, naște Realitatea, îi permite să existe, nimic din ceea ce există nu-ți este străin, ci face parte din tine. Timpurile rupturii, ale fracturii lăuntrice se sfârșesc, o nouă Umanitate se naște chiar acum, prin tine, odată cu această trăire, respiră, fie ca această trăire să se impregneze în toate celulele corpului tău, fie ca atomii și vibrațiile ființei tale să o încorporeze astfel încât să te poți întoarce oricând la respirația aceasta lungă, lentă, respirație Vieții, a Percepției, a Adevărului despre tine însuți, odihnește-te, ascultă, ascultarea e sacră, ca și energia divină a Atenției, ascultă, respiră, simte. Totul se petrece în Inima ta. Vindecă-te pe tine și vindecă Lumea prin ceea ce ești.

O imensă Călătorie a Conștienței se sfârșește pentru tine aici, o alta începe, un nou timp. Deschide-te, călătoria Umanității a fost dintotdeauna o Călătorie a Inimii, a Conștienței, a Identității. Trăiești un nou început. O Înviere.

Agnis & AmmaRa

în numele Călătoriei Inimii

PS: Acesta este darul nostru pentru tine. Vei putea reveni la această Respirație a Învierii oricând vei dori să te deschizi, oricând vei simți dorul de trăirea propriei tale Inimi. Vei putea exersa Prezența. Încetul cu încetul, vei duce experiența Centrului deschis în Viața ta. Asta schimbă totul. Maestrul Interior este aici. Trăiește-l. Amen ”

Sursa (versiunea completa): http://www.calatoriainimii.ro/ro/Revista/Articol/386-Darul-Calatoriei-Inimii

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: