energie pozitiva

fii acolo unde se intampla lucruri pozitive… fii tu cel ce le genereaza…

când Eul apare, Iubirea dispare…

„Un adevăr elementar ne este necontenit demonstrat de respiraţie. Dacă te agăţi de aerul din plămâni şi nu îi dai drumul, în curând vei muri. Pentru a trăi este necesar să îl oferi atmosferei, să nu îl ţii doar pentru tine. Este vital să îl scoţi din tine, să îi dai drumul.

Primeşti şi oferi, primeşti şi oferi – este un echilibru. Ceea ce e atât de simplu la nivel fizic devine brusc complicat la nivel sufletesc. Acolo te bucuri să primeşti, dar ai mari ezitări în a oferi. Acumulezi afecţiune. O stochezi. Într-un alt caz, nu primeşti nimic şi, pe bună dreptate, te întrebi: „Dar eu de ce să ofer?”

Ambele variante stopează circuitul iubirii. Rezultatul este dezechilibrul emoţional. Devii frustrat şi nefericit, chiar dacă la suprafaţă împachetezi aceste sentimente adânci în siguranţă de sine sau lipsă de griji. Cine are o privire pătrunzătoare vede dincolo de ambalajul strălucitor.

Este crucial ca energia iubirii să curgă, altfel te simţi împovărat, greu. Înăuntrul oricărei fiinţe umane se află Sinele care nu este nimic altceva decât iubire. Şi înţelepciune, ca să nu fiu partizan. Dacă energia iubitoare a Sinelui nu este exprimată, dacă este blocată, ea se întoarce împotriva ta.

În psihoterapie există opinia că multe tulburări se datorează agresivităţii neexprimate. Eu cred că o serie de patologii au la bază iubirea neexprimată. Fiind blocată înăuntrul tău, energia îşi schimbă polii. Ceea ce era benefic şi creator devine, prin reprimare statornică, malefic şi distructiv. Acesta e motivul pentru care rămân optimist în ceea ce-l priveşte pe Diavol. Într-o bună zi, cineva îi va schimba polii.

Actul de a te agăţa de, în loc de a dărui, merită o analiză mai atentă. El are la bază identificarea cu Eul, trăirea intensă că eşti o fiinţă separată, într-un univers străin şi indiferent, dacă nu cumva ostil. Iluzia Eului are drept consecinţă limitarea capacităţii de a iubi. Mai pe scurt, când Eul apare, iubirea dispare.

Acolo unde încă mai există nevoi personale, unde încă mai tânjeşti după ceva exterior, iubirea necondiţionată nu se poate naşte. Nu te amăgi spunându-ţi că e vorba de dragoste atunci când îi spui prietenului tău: „Te iubesc atât de mult. Nu pot trăi fără tine”. Aceasta nu e dragoste, ci teamă. Te agăţi de el deoarece nu ştii cum să fii fericită fără el.

Nu este dragoste nici când îi spui soţiei tale: „Inima mea este rănită când tu iei masa în oraş cu un alt bărbat”. Este posesivitate. Şi nu este dragoste nici când un părinte suferă pentru copilul lui care se mută definitiv într-un alt oraş. Este dependenţă.

De câte ori crezi că suferi din dragoste, de tot atâtea ori nu eşti conectat la realitate. Este mult mai măgulitor pentru imaginea ta de sine să gândeşti că la baza suferinţei tale este iubirea când este, de fapt, egocentrismul. Sau, ca să nu sune atât de dur, să-i spun identificarea cu Eul.

Din iubire nu se poate suferi, tot aşa cum nu poţi cădea în sus. Iubirea este fericire. Iubirea reală. Dacă suferi, acesta e un criteriu minunat de clar prin care eşti informat că nu ai iubit. Ceea ce tu numeşti iubire nu a fost decât agăţare, ataşament, dependenţă, posesivitate. Ştiu că nu sună deloc frumos sau romantic.

Pentru mine acesta este un adevăr psihologic, ţi-l recomand cu căldură. Iubeşte adevărul şi te vei vindeca de iluzii. Vei intra în realitate. Nu în realitatea despre care nu încetează să vorbească pragmaticii, care nu este altceva decât o specie a iluziei. Ci în realitatea care nu este decât bucurie fără sfârşit.

Eul este principalul obstacol în calea iubirii. Fără Eu, iubirea curge nestingherită, asemenea unui râu care îşi găseşte, cu graţie, drumul către ocean. A fi fără Eu nu înseamnă a fi un lunatic sau un psihopat, ci a fi nedivizat. A fi unificat. A fi unul, adică Sinele.”

Adrian Nuta – „Umbra” / „Ghidul iluminarii pentru lenesi” / „Infinitul mic iubindu-l pe cel mare” / „Terapeutul de buzunar” / „Inchisorile invizibile” / samd…

Anunțuri

2 răspunsuri la „când Eul apare, Iubirea dispare…

  1. Mari 29 Ianuarie 2012 la 11:39

    Cred ca acest articol al dlui Adrian Nuta ar trebui sa fie permanent la vedere!!

    Efectul este resetarea modului in care majoritatea dintre noi avem tendinta de a percepe relatiile interumane.

    Dumnezeu sa va binecuvinteze pentru initiativa de a lansa in mediul virtual atata energie pozitiva!!!

    Cu multumiri,

    Mari

  2. energiepozitiva 29 Ianuarie 2012 la 16:53

    Multumiri pentru gandul frumos!
    Cu drag,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: