energie pozitiva

fii acolo unde se intampla lucruri pozitive… fii tu cel ce le genereaza…

Imblanzitorul de „elefanti albi”

white-elephant-giftIntr-un tinut bogat in resurse naturale, ce cunostea o neasemuita inflorire spirituala si de bunastare pentru locuitorii sai, ducandu-si viata intr-un palat renumit prin curatenia si organizarea sa, un maharadjah isi bucura ochii si sufletul inconjurat de familia si supusii sai.

De asemenea, era inconjurat de sfetnici intelepti, ce cunosteau tainele cerului, apelor si pamantului, precum si ale trupului, mintii, inimii si sufletului poporului sau. Traditiile erau cultivate cu bucurie, iar sarbatorile, la care luau parte cu mic, cu mare, erau daruite din belsug cu fastul cuvenit, pentru ca toti cei din regat sa se bucure de traiul tihnit, dupa istovitoare zile de munca.

Mai presus de toate aceestea insa, avea un fiu pe care-l iubea ca pe lumina ochilor. Pentru a-l pregati de succesiune, inca din copilarie ii darui un elefant gri, pe care, in fiecare zi, fiul sau trebuia sa-l hraneasca si sa-l ingrijeasca, sa curete dupa el si sa-l spele. Aceste indeletniciri urmand a-l ajuta sa devina, inca inainte de a depasi adolescenta, un bun si organizat conducator.

Pe langa aceasta zilnica preocupare, fiul sau lua lectii de istorie si literatura, poezie si limbi straine, matematica si astronomie, anatomie si cunoasterea energiilor trupului… Practica diverse activitati care sa-l fortifice: alergari, lupte, trasul cu arcul, calarie, vanatoare cu soimi si cate altele, demne de descendenta sa.

In ciuda varstei fragede, ori poate tocmai de aceea, baiatul maharadjahului legase o foarte stransa prietenie cu fiul unui sfetnic, cam de aceeasi varsta. Sfetnicul se bucura de o mare influenta si apreciere din partea stapanului regatului, predandu-le acestora tainele energiilor ce anima trupul omenesc.

Toti copiii sfetnicilor primeau zilnice lectii de conduita si moralitate, pe langa cele enumerate mai sus. Insa doar cei doi se bucurau impreuna de activitatile sportive. Practic erau nedespartiti. La rugamintile fiului sau, primise si fiul sfetnicului un elefant gri, pe care il ingrijea.

Anii treceau. Zi de zi, prietenia ce se legase se intarea. Evenimente ce ii pusesera in fata unor situatii comune, il evidentiasera pe fiul sfetnicului din ce in ce mai mult. In aproape toate intrecerile, el dadea dovada de ceva mai multa abilitate decat fiul maharadjahului. Fie ca era vorba de calarie ori astronomie, de studiul poeziei sau lupte, de trasul cu arcul sau ingrijirea elefantului ce-l avea in grija.

Isi deprinsese elefantul sau sa smulga smocuri de iarba si sa se curate singur, iar cand murdaria era greu de curatat astfel, sa caute singur una din fantanile palatului, sa foloseasca trompa si sa isi ude si curete petele de murdarie cu apa. Legase cu acesta o asa stransa relatie, incat elefantul se bucura ca un copil de fiecare atingere. Oriunde s-ar fi aflat, acesta venea intr-un suflet la strigarea sa.

Fiul stapanitorului acestor tinuturi era incantat de fratia ce-l lega de fiul sfetnicului. Intr-o zi insa, sfetnicul avu o rea presimtire, atunci cand il vazu pe maharadjah privindu-i ingandurat pe cei doi tineri adolescenti.

Maharadjahul se bucura de relatia celor doi si ii incuraja sa isi petreaca cat mai mult timp impreuna. Insa un gand nelinistitor ii dadea ghes, odata cu inaintarea in varsta. Ar fi dorit ca fiul sau sa fie neintrecut in tot ceea ce facea, pentru a-l impune in ochii slujitorilor regatului ca si cel mai abil si neintrecut urmas. Fara vreun potential rival.

elephant_giftAvea insa un deosebit respect pentru sfetnic, asa ca apela la „elefantul alb”, un vechi siretlic prin care cel caruia ii daruia un elefant alb, era obligat sa ii dedice cat mai mult din timpul sau, trebuind a fi in fiecare clipa curatat si alb ca neaua. Darul maharadjahului fiind de nerefuzat si o dovada de pretuire fata de cel caruia ii era destinat.

Sfetnicul intelese gestul maharadjahului, insa nu avu in niciun fel cum sa se opuna. Fiul acestuia insa, il primi cu bucuria avantata a tineretii, acceptandu-l cu inima deschisa la fel ca si pe celelalte minunate daruri primite de la tatal prietenului sau cel mai bun.

Timpul pe care il dedica acum celor doi elefanti, era mult mai mare. Nu mai putea sa ia parte la toate activitatile la care participa fiul maharadjahului. Mergea la cursuri, dar pentru intrecerile sportive nu mai avea timp. Incet-incet, fiul maharadjahului devenea din ce in ce mai iscusit si, in majoritatea intrecerilor, se detasa in invingator.

Maharadjahului ii reveni inima la loc. Era mai multumit acum. Fiul acestuia insa, cauta modalitati de a-l ajuta pe fiul sfetnicului sa termine repede treburile pentru a-si petrece, ca odinioara, mai mult timp impreuna. Chiar il ajuta in dresarea elefantului alb pentru ca si acesta sa invete de la cel gri abilitatea de a se curata singur.

Si, dupa ceva timp, reusira. Perioada dedicata hranirii si curatarii pachidermelor se reduse si le oferea din nou posibilitatea de a fi impreuna cat mai mult. Calitatile deosebite ale fiului sfetnicului il facura sa recupereze si sa-l ajunga din nou si chiar sa-l depaseasca in anumite intreceri pe fiul maharadjahului.

In acest fel, maharadjahul ii oferi succesiv, rand pe rand, inca sase elefanti albi. Si, de fiecare data, prietenia, abilitatile celor doi si ale inteleptelor pachiderme, dejucara strategia carmuitorului regatului.

Timpul trecu si cei doi ajunsera niste tineri voinici, apropiati de varsta barbatiei. Lectiile sustinute de invatatorii nenumarati, dadura roade. Iar intrecerile sportive ii intarira, ducandu-li-se faima in tot regatul.

Batranul maharadjah, simtindu-si apropierea cu pasi repezi de trecerea in nefiinta, il chema la el pe sfetnic, cerandu-i iertare pentru nedreptatea facuta fiului acestuia si incercarea de a-i separa pe cei doi tineri. O spuse cu intelegerea celui ce-si accepta egoismul si neiubirea ce-l manase in acele vremuri.

Sfetnicul, il ierta si il binecuvanta, si-i multumi pentru suportul oferit intru devenire urmasului sau. Fara de care, prin sprijinul acestuia, ful sau nu ar fi avut acces la atatea invataturi si lectii de viata, la dezvoltarea sa trupeasca si spirituala, la multiplele posibilitati ce i se deschideau acum in viata.

Dupa trecerea in lumea celor drepti a maharadjahului, fiul acestuia implini toate datinile si dorintele tatalui sau. Iar dupa perioada de doliu, se casatori cu aleasa inimii sale, fiica unui maharadjah vecin. Fiul sfetnicului, nu se lasa nici el mai prejos si isi alese ca sotie una dintre surorile acesteia. Deveni sfetnicul sau si mare dregator. Si impreuna domnira in pace si intelegere cu vecinii si supusii regatului, inconjurati cu iubire de elefantii lor dragi.

Sfetnicul-tata mai apuca sa vada doar pret de cativa ani realizarile celor doi, dupa care, implinit, se retrase langa maharadjah, pentru a-l sfatui pe mai departe…

Multumesc,

Anunțuri

Un răspuns la „Imblanzitorul de „elefanti albi”

  1. Pingback:articole | alincmihai

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: