energie pozitiva

fii acolo unde se intampla lucruri pozitive… fii tu cel ce le genereaza…

un magic ritual al vietii…

rezonanta florilor in oglindireSase si jumatate, in ziua de Florii.

M-am trezit, avand un minunat sentiment de indestulare, la o ora matinala pe care destul de rar o intampin cu ochii deschisi.

Am simtit, de la primele clipe ale inceputului noii zile, ca divinitatea ne vegheaza si ne umple vietile cu tot ce e mai bun.

Toate semnele ce au urmat mi-au intarit sentimentul deplin avut.

Mi-am inchis ochii, am inspirat adanc de cateva ori umplandu-mi pieptul cu nesat si am ridicat cateva rugi de multumire catre cerul luminos, gazda divinului ce ma invaluia cu linistea si blandetea sa.

Ca un facut, cerul era chiar in acele momente brazdat de aproape zece lungi dare albe paralele ce se lateau vazand cu ochii, maiestuoase trase ale condorilor de fier, mesageri trimisi parca in zorii noii zile de catre aceleasi forte divine pentru a inmuia puterile de inceput ale unui soare abia rasarit ce se ridica alene, venind in sprijinul multimilor de credinciosi porniti de cu vreme, spre a-si bucura sufletele si a implini datinele…

La ora sapte am primit cu bucurie prima invaluire in lumina razelor soarelui, pret de o jumatate de ora, pana cand acesta urma a se ascunde dupa primul bloc… inainte de a se inalta iar, dupa ce-i va da roata, ridicandu-se maiestuos deasupra a tot si a toate in zilnica-i preumblare.
Poate doar norii sa-l mai domoleasca, din cand in cand, trimisi fiind tot de catre divinitate pentru a ne proteja de arsita.

O cosanzeana cu parul negru si lung, s-a ivit la unul dintre balcoanele situate la ultimul etaj al blocului de vis-a-vis si a ramas nemiscata admirand conul de lumina revarsat alene scaldand zidurile dinaintea ei – un scapatat magic, o invaluire mirifica de lumina… aratand astfel toata splendoarea in care se infatiseaza divinitatea la primele ceasuri ale diminetii.

N-am stiut ce insemnatate sa dau acestor clipe pana cand, odata cu disparitia soarelui ascuns in spatele blocului, la fereastra cea mai de sus a turnului castelanei, nu s-au mai zarit cositele negre – isi luase portia de visare si magie…

Un ritual fast, un timp al prefacerilor, o bresa in care basmele patrund in realitate, in care minunile se intrupeaza si se ingemaneaza mirific.

La ora opt chemarile clopotelor au umplut zarile…
Reverberatiile multimilor de credinciosi inaltand multumiri catre revarsarea de bine, invaluia serafic fiece colt de cer.

Nicio grija nu imi umbrea linistea mintii, nicio posibila de ieri sau de maine cautare spre mine, nu putea acum sa ma-ntoarne de la gandul de multi, fericiti si smeriti…

La ora opt si un sfert, al doilea rasarit al soarelui de dupa blocul ce-i stavilea fastuoasa inaltare, mi-a umplut ecranul de scanteieri, obligandu-ma sa imi schimb pozitia pentru a continua redactarea acestui reportaj de lumina intru revarsare divina.

La ora opt si jumatate se auzeau distinct canturile de slava ale celor adunati in biserici.
O revarsare blanda de inganare indepartata a mii de piepturi la unison intr-o unire de sentimente de liniste mai presus de orice alte zgomote ale orasului, un imn itindu-se peste capetele tuturor si umpland totul de o vibratie inalta, ca o plasa magica tesuta peste oras, pentru a-l tine unit intru iubire si a-l face a nu se risipi inspre cele orizonturi…

Tot atunci, trecu printre blocuri o femeie imbracata intr-o tinuta populara, purtandu-si copilul pe umeri si cantand. Mi-a readus in memorie o amintire din copilarie a traditiei daruirii intru binecuvantare, scaldand in cantul ei de multumire inchinat acestei zile fiecare petec de oras, de sat si de tara, trimisa fiind parca de aceeasi forta ce uneste tot ce e viu. In versurile ei aducea multumire pentru noua zi oferita de divinitate si binecuvanta in acest fel pe oricine era invaluit cu blandete de cuvintele si sunetele ce-l atingeau.

De undeva, dintr-o vecinatate, s-a auzit mai apoi un cant duios de taragot, insotit de armonia melodioasa a instrumentelor populare de acompaniament, un bas si o viola grava unduindu-se in terta…

Oamenii erau pregatiti acum a se bucura de noua zi. Ritualul acestui nou inceput isi implinise menirea…

Mai apoi, toate celelalte zgomote ale zilei au crescut din ce in ce mai mult in intensitate si au acoperit mirajul diminetii.
Dar ceea ce trebuia sa fie facut fusese facut. Descantul asezat si de bun simt al ritualului stravechi si ciclic, sfintise inceputul acestei zile…

Si toate erau asa cum trebuie sa fie…
Pasarile ciripeau vesele printre crengile copacilor inverziti si infloriti…
Cate-un latrat acoperea sporadic fundalul pret de cateva secunde…
Iar in zari sa auzeau cantand cocosii…

Clopotele se pornira a bate din nou… Era trecut de noua.
O tainica chemare se facea parca simtita cucernic spre a-i cinsti lumina…
Aerul vibreaza rezonand a iubire si cant.
E stare de bucurie si implinire nascand…

Totul, petrecut intr-o sincronizare perfecta, fiecare armonizare de voci si cantece si sunet de vietati fiind parca mixate de catre un magnific inginer de sunet, alternand ridicarea volumului pentru fiecare solist ce avea ceva de spus intr-un anumit moment si reducandu-l pentru celelalte sunete, intr-o neasemuita impletire, pentru a regiza un spectacol maret, asa cum firesc poate fi numit acest minunat dar al vietii…

multumesc,

 

Anunțuri

Un răspuns la „un magic ritual al vietii…

  1. Pingback:articole | alincmihai

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: